Ce slujba iti alegi?
In viata ai de facut doua alegeri importante: ce business faci (sau, daca te dai angajat, ce slujba iti alegi) si ce partener (de viata) iti iei.
Exista sute de carti, bloguri si mii de sfaturi in cum sa gasesti o slujba, sau cum sa convingi un partener. Dar nu exista (sau sunt prea putine, si n-am dat eu de ele) nici una care sa te lamureasca cum sa-ti alegi o slujba (sau un partener).
Sigur, in cel de-al doilea caz, exista niste hormoni, niste endorfine, care te ajuta sa te pacalesti mai repede. Efectul se numeste iubire (si nu e aria mea de expertiza, asa ca n-o sa vorbesc despre asta).
Dar in cazul slujbei, nu mai exista element extern pacalitor. Singurul care se pacaleste esti tu: pe tine. Iar cea mai usoara auto-pacaleala se intampla atunci cand alergi pentru bani.
In ‘99 am citit o carte (cred ca se numea ‘101 cai sa ajungi CEO’), care stipula: intotdeauna alege slujba cu mai multi bani. Asa am facut – pentru urmatorii 5 ani – si pot sa recunosc, acum, ca au fost cei mai idioti ani din viata mea. Privind in retrospectiva, am ales: escroci, ticalosi, arivisti si israelieni (nu ca ultimii ar avea neaparat ceva legatura cu primii). Practic, nici un client (sau angajator) cumsecade. Urmarea? Frustrare, demotivare, scarba – fata de ce faceam – decizii gresite (cum ar fi sa deleg munca de consultanta) si, in cele din urma, un faliment rasunator. Cauzele externe: niste clienti care nu m-au platit. Cauzele reale: propriile mele alegeri gresite.
Jumatate din timpul activ al vietii tale il petreci la locul de munca. Uite aici cele 11 reguli pe care, daca le-as fi stiut cand eram tanar, acum as fi fost mult mai fericit:
Prima regula: Nu alege dupa bani. Sigur, banii sunt importanti. Si nu poti sa alegi o slujba in care esti subplatit (decat daca vrei sa inveti, cum am facut eu cu P&G-ul, sau daca n-ai, efectiv, alta sansa – caz in care nu se cheama ca esti, de fapt, subplatit, ci ca esti ofertat la valoarea ta de piata). Dar banii trebuie sa vina de-abia la urma, dupa ce ai verificat toate celelalte criterii de alegere.
Incalcarea acestei reguli te va duce in situatia in care vei munci cu scarba, lipsit de motivatie, fara placere. In acest caz, munca va deveni o corvoada, un soi de penitenciar ales.
2. Ce-ti place sa faci? Unde te simiti tu mai bine: seara, cu prietenii, intr-un bar plin de fum, sau intins pe iarba, la soare, singur in parc, la 9 dimineata? Si ai grija sa nu te pacaleasca, de exemplu, dorinta ta de a-ti gasi un partener (pentru ca, in mod sigur, gasesti mai usor pe cineva sa se cupleze cu tine seara, in bar, decat dimineata, pe pajiste).
Gandeste-te ce ai face tot timpul, de placere, fara sa fii platit. (Eu, de exemplu, m-as plimba. As face turism. As casca gura la oameni. De aceea, probabil, la batranete o sa ma retrag in a fi agent de vanzari, inca o data.)
3. La ce esti – de fapt- bun? Tine cont, ca nu poti fi bun la toate. Daca ai avut 10 la matematica (si la romana) tot liceul, asta nu inseamna ca esti, in realitate, bun si la una si la alta. (Eu eram bun la tinut discursuri in public. Daca as fi avut pe cineva care sa ma indrume – un mentor, un profesor – probabil ca as fi fost un bun avocat, sau politician.)
4. Ce nu esti in stare sa faci? Ca sa nu te trezesti in situatii penibile. (Eu n-am fost niciodata bun in a-mi face prieteni. Ca urmare, sunt un rau manager.)
5. Ce se cere pe piata? Daca esti un pictor deosebit, dar mazgalitorii de hartie sunt platiti mai rau decat maturatorii, vei avea o problema daca iti vei alege o astfel de cariera. Trebuie sa alegi o alternativa: sa te faci, de exemplu, tatuator. Sau, si mai bine, sa deschizi un business care vinde T-shirt-uri unicat.
6. Care sunt perspectivele slujbei pe care o alegi? Cand eram vanzator la P&G, aveam o secretara – secretara departamentului de vanzari – Carmen Gheorghe. Carmen ajunsese secretara, pentru ca nu exista o alta slujba disponibila. Cum cariera ei in P&G era oarecum alterata, intrand din pozitie de asistent, a plecat si s-a angajat la Coca Cola. Unde a ajuns manager pe o jumatate de Europa. Crezi ca, daca pornesti ca telemarketer intr-o companie mare, vei ajunge vreodata CEO? Crezi ca, daca te vei angaja la o firma americana in Romania, vei razbi vreodata sa ajungi in board-ul de conducere? Eu nu prea cred. Nu, deocamdata.
7. Cat de multi inveti in slujba pe care ti-o alegi (desigur, daca vrei sa inveti. Ca poate vrei numai sa ai o slujba stabila, de 8 ore, fara probleme, pe viata.)? Ce provocari (challenge) iti aduce? Cat de mult poti sa cresti, ca om, ca si profesionist? Poti alege sa fii chelner, si sa faci o gramada de bani. Sau agent de vanzari de asigurari, si, la fel, sa pacalesti un numar de fraieri, si sa-ti construiesti o vila. Dar ce ramane din tine, dupa ce faci ceea ce ti se cere sa faci?
8. Ce reputatie iti construiesti? E evident ca nu mai exista slujbe pe viata (cu exceptia propriului business, care sa si mearga). Cum trebuie sa-ti schimbi 4-5 cariere pe viata, e important sa apartii unei organizatii cu reputatie buna. (Pentru ca, de cele mai multe ori, urmatorul te va angaja pe acest criteriu, nu pe talentele tale personale.) De aceea, gandeste-te de 2 ori inainte sa accepti slujba de trezorier la partidul Romania Mare.
9. Ce mai poti castiga pe langa? (Stiu, asta suna a blasfemie, dar asa se judeca in Romania.) Daca esti inspector pentru calitatea alimentelor, poti fi platit cu 200 de euro (salariu de baza) si poti castiga inca 20,000 de euro, pe luna, pe langa. Daca vinzi BCA, castigi cate ceva din ceea ce vinzi, ca si comision, dar afli pretul real al materialelor de constructii, si mai poti servi si niste prieteni cu ceea ce stii, sau inveti, facand un ban pe langa.
10. Cum arata sefii tai? Cum se simte cultura companiei la care vrei sa activezi? Cand am intrat prima data in micul sediu al P&G de pe Grigore Alexandrescu, cand m-a primit secretara de atunci Cristina Pop (Sandulescu), am simtit ceva deosebit. Care senzatie m-a tinut vreo 7 ani pana la un curs de spalare a creierului din Anglia. Sincer, nu stiu daca senzatia mea s-a datorat Cristinei, personal, sau firmei. Cert e ca a fost, si ca a functionat.
Si ultima: care sunt criteriile tale de alegere a unei slujbe (sau partener, daca vreti)? Am dat, de curand, de un Excel facut in prima mea tinerete. Eram in acea perioada cand aveam cate 10 fete pe teava: fie in relatii, sau in pregatire. Cum imi era greu sa aleg (si cum sunt, la minte, sucit si control freak) am gasit 10 criterii de performanta, ponderi pentru fiecare, si le-am dat note pe fiecare criteriu. Nu neaparat intamplator, cea aleasa a fost si cea cu care mi-am petrecut urmatorii 7 ani. Cum eram tanar, am avut criterii precum: aspect fizic, cat de mult ma iubeste, cum da in societate, cum e la pat, cat de bine vorbim, samd. Am omis insa un criteriu important: cat de fidela mi-ar fi (mie, sau unei relatii). In mod sigur, ar fi picat la acesta. Ceea ce s-a si intamplat, dureros, 7 ani mai tarziu.
Adica: daca la unul dintre criteriile tale slujba (partenerul) pica (= nu trece clasa) poate ca e mai bine sa te uiti mai departe, in alta parte. Nu de alta, dar esti inca la varsta cand (inca) poti fi si ales, si poti avea de unde alege. Cu cat te duci mai departe, cu cat imbatranesti, numarul aceste de optiuni scade.
Daca ai ales o slujba unde muncesti de placere, unde talentele tale sunt folosite, pe o piata profitabila, intr-o cultura care te imbraca, se cheama ca ai gasit cheia catre succes.
P.S. Si mai remarcati inca ceva: cu cat iti doresti mai tare o slujba (sau un partener) cu atat ai mai multe sanse sa te pacalesti. E la fel ca si cu intentia superioara, in vanzari: cu cat doresti mai tare sa vinzi, de fapt, iti faci vanzarea mai grea.
tot via laurentiu curca http://training-vanzari.ro/2010/04/ce-slujba-iti-alegi/