Monthly Archives: November 2012

Un nou record pt Timisoara, uite ce facem! Sambata Alergotura implineste 500 de ture!

Apreciez contributia ta!
Te rog iarta-ma, nu am timp mai mult, te las cu comunicatul de presa!

Alergăm într-o zi 500 de kilometri! Un eveniment la care fiecare pas contează. Fă și tu un pas în alergare pentru un record în Timișoara!
Alergotura organizează sâmbătă, 24 noiembrie 2012, cea mai lungă alergare organizată până acum în Timișoara.Vom alerga 500 de minute cu dorința de a parcurge, în total 500 de kilometri. Evenimentul “Pune Timișoara în mișcare!” va începe dimineața de la ora 8.00 și va dura până după-amiază la ora 16.30. Ca să ne asigurăm că se va alerga non-stop, membrii clubului au făcut echipe de cel puțin câte doi, care se vor schimba la fiecare 30 de minute. Acest lucru se va întâmpla în Piața Operei, la colțul cu strada Alba Iulia, unde va fi și standul evenimentului. De aici sau pe traseu, se pot alătura în grupurile de alergători și alte persoane care vor să facă mișcare și vor să contribuie la atingerea obiectivului de 500 de kilometri.
Detalii la acest link.

 

 

 

Doua melodii romanesti altfel ce m-am gandit sa vi le impartasesc si voua, ca mie mi-au placut. HAARP CORD – Dezradacini, Haarp Cord – Un singur gand

Ascultati-le versurile!

Sau
Haarp Cord – Un singur gand

Haarp Cord – Un singur gand

Vreau o Romanie plina cu flori,
Cu icoane in scoli si monarhi lucratori,
Cu manastiri ca niste trandafiri,
Din fir creste safir, miroase a mir.
Sangele varsat de martiri, de mucenici
Nu se uita in timp,
Dimpotriva, ei simt,
Mai aproape fiind de poporul roman.
Valeriu Gafencu, model si exemplu,
Gheorghe Calciu, Dumitru sau
Fiul lui Andrei si cu nevasta,
Arsenie Papacioc, Renastere,
Boboteaza, Craciun, Pastele
Sfanta Paraschiva, moastele,
Lume multa, recunoastere,
A doua nastere prin cunoastere,
Trec prin tara prin toate orasele.
E o Romanie cu credinta puternica, mare,
Devastata, controlata prin televizoare,
Manipulata, oprimata, calcata-n picioare
De masonerie, clasa conducatoare.

REFREN(x2):

Da’ pana cand,
(Pana cand? )
Cantand,
(Cantand)
Vor iesi strigand:
“Romania, plang! “
Intr-un singur gand
Sunt generatii la rand!
Tre’ sa ma crezi pe cuvant,
Aici pamantul e sfant!
PRRRRA!

CEDRY2K:

Privim cerul asteptand artificiile,
Dar cerul ne priveste asteptand sacrificiile.
Sa-nvingem fricile, viciile,
Unii-s ca furnicile,
Cand inamicii le sapa edificiile.
Mie-mi trebuie Scriptura,
Nicidecum reguli noi,
C-aproape reusisem sa ma tampesc cu Freud.
Si cu toate ca mi-ati facut sufletu’ sloi,
Caut puterea sa ma rog la Domnu’ pentru voi!
Ca tot ce ma guverneaza: viciul, minciuna,
Nu-mi mai pot satisface capriciul niciuna
Si-am vazut numa’ o raza, da’ nu-s chitros,
Tre’ sa fim cu totii castigati intr-un Hristos.
Si lumea vrea sa vada minunea ca sa creada
Da’ pana vezi Lumina iti tre’ credinta oarba
Sau esti orbit de har, ba?
Ca ura-ti face sangele sa fiarba,
Lasa ingerii s-o soarba!

REFREN(x2):

Da’ pana cand,
(Pana cand? )
Cantand,
(Cantand)
Vor iesi strigand:
“Romania, plang! “
Intr-un singur gand
Sunt generatii la rand!
Tre’ sa ma crezi pe cuvant,
Aici pamantul e sfant!

CARBON:

E-o tara binecuvantata,
Suntem buni de gazde,
Sub evantai de raze
Taranii trudesc pe brazde,
Legati de pamant prin legamant
Rugaciunea in gand,
Multumind celui de sus
De la rasarit la apus.
Fericirea sta in simplitate,
Nu in buna-stare,
Ii vezi cu fetele zambitoare,
Te primesc cu paine si sare.
Uniti sub tricolor prin credinta
Indiferent de conditii
Sa duca mai departe valori spirituale, traditii
E tot ce conteaza, inima poetilor inca vibreaza,
Cand altii ne-altereaza identitatea,
Sfintii vegheaza
Sa tinem treaza constiinta
Acestui neam de crestini,
Sa pretuim ce-i al nostru,
Sa stim sa ne ferim de declin,
Ca demonii stapanirii
Destrama familii, hora unirii
Si-ti promit batjocoritor
Catedrala Mantuirii.
Totusi, in ciuda umilirii si patimirii,
Inca vad sclipiri in ochii romanilor
Ce scriu jurnalu’ fericirii!

REFREN(x2):

Da’ pana cand,
(Pana cand? )
Cantand,
(Cantand)
Vor iesi strigand:
“Romania, plang! “
Intr-un singur gand
Sunt generatii la rand!
Tre’ sa ma crezi pe cuvant,
Aicï pamantul e sfant!
PRRRRAAA!

Te-ai saturat de preoti romani? In TM, ai ocazia sa asculti un unul din Rusia. Afla cine e Pr. Ambrozie Iurasov

“Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curăţia sufletului?

L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curăţia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curăţia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reuşi să dobândim curăţia trupească, atunci va urma şi curăţia sufletului.”

Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiinţat-o în anul 1990. Astăzi, în aşezământul monahal de pe lângă Catedrala “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din oraşul Ivanovo îşi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator şi duhovnic al Frăţiei Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni creştine radiofonice şi televizate. Este un predicator talentat şi se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice şi omiletice, concretizată prin cele 10 cărţi cu conţinut duhovnicesc din care trei sunt traduse şi în limba română. Este redactor la gazeta “Cuvânt de mângâiere” şi preşedintele Fundaţiei de Asistenţă Spirituală şi Educaţie Morală “Înălţarea”. Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenţa religioasă în penitenciare şi este preşedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici ruşi. Pentru întreaga activitate şi pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii şi ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală.
De aici.

Bonus + Pr Nicolae Steinhardt frumos despre medici si sanatate in Jurnalul Fericirii

Vorba spune, ca Dumnezeu da soare, ploaie si pamant, dar noi trebuie sa punem samanta in strat.
La sfarsitul textului aveti bonusul 🙂

Există o ciudată ispită — de dreapta, conform Părintelui Cleopa — aş numi-o ispita credinţei considerată ca panaceu totalitar al grijilor şi înlocuitor general al virtuţilor omeneşti, care-i o împătrită ipostază a trufiei combinată cu naivitatea:

a) convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medici şi medicamente, de vreme ce ne putem oricând tămădui prin rugăciuni. Convingerea aceasta care aduce întrucâtva cu observaţia făcută de Gide lui Maritain (şi chemi pe Hristos la telefon), e tot una cu ispitirea lui Dumnezeu prin exigenţa unei minuni. Cel care o încearcă se pune în situaţia reclamantului care în loc de a se adresa tribunalului competent de gradul întâi ar trece de-a dreptul la calea extraordinară a recursului.

E totodată lipsă de modestie; medicii şi medicamentele sunt şi ele de la Dumnezeu, iar credinciosul care se îmbolnăveşte întocmai ca toată lumea se vindecă întocmai ca toată lumea, nu altfel — cu ajutorul medicilor şi al medicamentelor (fireşte, dacă îi este dat să se tămăduiască).

Dumnezeu desigur face minuni, dar când binevoieşte — şi istoria bisericii ne arată că nu sunt nici foarte dese şi nici obţinute prin somaţii. (Este drept că Sadhu Sundar Singh l-a somat pe Domnul să i se arate şi a fost ascultat, dar el n-a cerut o vindecare trupească, ci a mers pe calea evanghelică a violenţei — în sensul de la Matei 11, 12 — către credinţă.) La Lourdes numărul vindecărilor miraculoase recunoscute de comisia edicală întrece în mod considerabil numărul celor validate de biserică. Biserica s-a dovedit mai prudentă decât medicina. După cum şi în cazul giulgiului de la Torino, a dat prioritate argumentelor istorice asupra celor stiinţifice (razele infraroşii). Sfântul apostol Pavel a rămas cu vechea lui boală (de ochi?) şi după dobândirea harului: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei, să mă bată peste obraz”. Ce face, atunci, credinciosul? Se roagă pentru ca Dumnezeu să-l ajute şi să binecuvânteze tratamentul.)

• b) Convingerea că prin credinţă scăpăm de viforul ispitelor. Nu. Orecum dimpotrivă. Patericul: la intrarea unui sat de ticăloşi stau doi draci. În jurul Mânăstirii de cuvioşi călugări nevoitori întru desăvârşire stau două mii.

c) Convingerea că nu mai este trebuinţă de virtuţile obişnuite ale omului de rând: înţelepciunea, judecata sănătoasă, iscusinţa, strădania…  Credinciosul are nevoie de ele întocmai ca toţi semenii săi. Credinţa ne ajută, ne întăreşte, ne înalţă, ne bucură, dar nu ţine locul însuşirilor şi calităţilor omeneşti. (Ea, în general, — şi asta-i regula — nu conferă un statut excepţional. Ne dă fericirea, dar în raport cu lumea şi cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.) Dacă deci credinciosul comite o greşeală, o imprudenţă, o nesăbuinţă, el va trage toate consecinţele normale — şi nu se poate plânge sau mira. Nu beneficiază de extrateritorialitate.

d) Convingerea că putem oricând obţine orice fără nici un efort; nu, putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobândim prin mijloacele comune. Acesta e şi tâlcul proverbului: Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă, care nu este decât conspectul metaforic al unui pasaj din Fapte (12, 7). Îngerul îi deschide lui Petru porţile temniţei şi îl descătuşează pentru că acestea nu le-ar fi putut face singur. Dar îi porunceşte: încinge-te… încalţă-te cu sandalele… pune haina pe tine, fiindcă stă în puterea lui s-o facă şi se cuvine, aşadar, să o şi facă numai cu mâinile sale.

Poate că şi nenorocitul de Cromwell a înţeles cum devine cazul când a spus: încrede-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de puşcă la adăpost de umezeală (Put your faith in God and keep your powder dry).

— Cele patru tipuri recunoscute de pedagogul german Künecke apar invariabil şi în puşcării: Cezar (închide fereastra! Nu folosiţi tineta după ora nouă!), Vedeta, Văicărilă (sau Vreau la mămica) şi Păcală (decât să treacă neluat în seamă, mai bine o face pe tontul şi paiaţa).

OffSubject, sambata am fost nas si m-am bucurat tare.
Multumesc Flavius si Simona.
Iat-o pe Sophia Maria, in timp ce eu ii gadilam urechea 🙂