Eu si micutzii nu stim decat din citite.
Olimpiada de la Munchen, 1972.
Ivan Patzaichin a obtinut una din medaliile de aur printr-un act incredibil de vointa.
In calificari, i s-a rupt pagaia. A continuat sa vasleasca cu ea rupta, a terminat calificarile, doar pentru a putea ajunge mai departe, ca in final sa dobandeasca aurul in sesiunile urmatoare.

Tu cand lupti pentru ceva, cat de usor cedezi?

Citez din Ivan Patzaichin:

“În serii, regulamentul prevedea ca în primii 25 de metri, cursa să se oprească dacă se rupea o pagaie. Eu am ridicat-o deasupra capului, dar arbitrii poate n-au văzut, deoarece s-a rupt longitudinal. În momentul acela, barca mea a alunecat şi am continuat cursa. Pentru mine, important era sa menţin directia şi să nu mă răstorn, pentru că regulamentul nu prevedea un timp în care trebuia să termin. Am încercat să sosesc, am facut-o şi după două minute de la finişul celorlalţi, dar tribunele mă aplaudau chiar dacă nu ştiau că am pagaia ruptă. Am fost la cântar, totul a fost în regulă, dar pe buletinul oficial am figurat ca abandon, iar delegaţia de-atunci a făcut o contestaţie şi după o noapte am fost acceptat in recalificările pe care le-am câştigat, ca apoi să reuşesc să înving şi în semifinalele şi chiar să obţin primul loc în finală, fără drept de apel, cu patru secunde avans, în ultima parte chiar fără să trag”

Şapte medalii olimpice: doar aur şi argint!
Aur – Mexic 1968, Munchen 1972, Moscova 1980, Los Angeles 1984
Argint – Munchen 1972, Moscova 1980, Los Angeles 1984

Mi-am adus aminte de povestea asta pentru ca l-am intalnit zilele trecute la doua evenimente in Timisoara.
Competitie de caiac-canoe pe Bega la costume, organizata de JCI Timisoara si la Vodafone Business Club.

Patzaichin are un proiect frumos in desfasurare, Rawmania prin care promoveaza un turism rural in Delta.
Mai mult si mai frumos v-au scris despre astea  Titza (sursa pozei), Alexandra si Richie.