Cristi China e un Om cu cuvant greu in onlineul romanesc, pe care-l respect.
Pentru copiii + familia ce o are si pentru ceea ce face frumos.
Ieri a scris un articol zambaretzo chintesential despre ce inseamna sa ajuti un om, cand iti dai cu parerea.
Nu-s cuvintele cele mai crestinesti, dar esenta e minunata.
(Cristi astept cu interes un articol despre feed-forward 🙂 )
Dupa articolul lui, veti gasi o paralela, despre ce vezi cand te uiti la un om, scrisa de un mare parinte al omenirii, ce-a vietuit pe Muntele Athos pana in 1994, Pr. Paisie Aghioritul.
Despre feedback nu are rost să discutăm, căci, presupun, toți știți ce înseamnă în contextul ăsta 2.0 în care ne scăldăm noi. Eventual doar să menționez pe scurt, gen peluză, că s-ar traduce molcom prin io zic ceva și tu îmi spui ce părere ai și uite așa discutăm și ne feedback-uim de foioioi. Cam așa ceva. V-ați prins.
Aș vrea să analizăm (vorba vine…), însă, o declinare a feedback-ului, o protuberanță comportamentală, o excrescență ontologică. Pe care am numit-o, în lipsă de altceva, feedcur.
Feedcur-ul s-ar putea defini (căci orice termen trebuie definit, vorba marelui gânditor pe care nu l-aș numi de frică să mă creadă lumea altceva decât aș vreau eu să mă creadă) ca acea atitudine unidirecțională în care un emitent de judecăți (vorba vine…) de valoare (vorba vine…) crede că a dialoga înseamnă să ridici standardul discuției la un asemenea nivel de imprecații/invective/sudălmi/ocări/suduituri și, mai rar, înjurături, încât celălalt (preopinentul potențial, dar niciodată manifestat, cum ar veni) se simte în imposibilitatea de a-și găsi resurse pentru a-și căuta cuvinte pentru a răspunde pentru a comunica bidirecțional.
Altfel spus, feedcuriștii sunt acei irefutabili viețuitori ai spațiului 2.0 (dar nu numai, firește) pentru care ”Măăăăh, morții mătii, adică io îți zic că tu nu scrii bine și vreau să te ajut, jeg uman ce ești, și tu, %&^#!$^% cu ^&#@^#*&@ ca daca iti &*(&^%$ apoi ^&^*%^%$^%”. Iar tu, firește, ești într-o culpă implicită căci nu ai înțeles că ce îți dă el este feedback. Din partea cu care gândește cel mai des. Adică curul. De unde (aș putea zice recte, dar în acest context…) feedcur.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc o zi cu mult feedback.
Gandurile in raport cu felul omului Pr. Paisie Aghioritul. sursa
Dacă întrebi o muscă: „Sunt flori în latura aceasta?” -, ea îţi va spune: „Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necurăţii”, şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat.
Dar dacă vei întreba o albină: „Ai vazut vreo necurăţie în latura aceasta?” -, ea îţi va spune: „Necurăţie? Nu, nu am văzut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – şi îţi va enumera o gramadă de flori de gradină şi sălbatice.
Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, în timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă… După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, alţii cu musca.
Cei care seamănă cu musca, în orice situaţie, caută să afle ce rău există şi se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine.
Cei care seamănă cu albina, află peste tot orice bine există.
Omul stricat, stricat gândeşte, pe toate le interpretează de-a stânga şi le vede anapoda.
În timp ce acela ce are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îşi va pune în minte gândul cel bun.
Sursa poza Cristi. Foto Union / Cristi Sutu.
S-aveti o zi iubita, cu grija unde va concentrati privirea!
Ai tu un stil care ma face sa ma imbujorez si sa ma bucur ca exista oameni care gandesc ca tine 🙂
Multumesc.
Za feeling is mutual.
Te rog nu uita de continuare, cu feed-forward 🙂
“Când vă adresati unui om, amintiti-vă că nu vorbiti numai unei făpturi logice, ci şi unei făpturi emotive, unei creaturi dominate de orgoliul şi amorul ei propriu.
Critica este o scânteie primejdioasă, o scânteie ce poate provoca o explozie în pulberăria vanitătii.
Aceste explozii au grăbit nu de putine ori moartea unor oameni.
Un prost este în stare să critice, să condamn; şi să plângă; este ceea ce, de altminteri,
fac toti proştii. Trebuie însă noblete pentru a întelege şi ierta.,,Un om mare îşi arată măretia în felul cum tratează pe oamenii mici spunea Carlyle.
În loc da a condamna pe oameni, să încercăm a-i întelege. Să încercăm a descoperi mobilul
actiunilor lor. lată ceea ce este mai folositor şi mai plăcut decât a critica, iată ce ne face mai
îngăduitori, mai întelegători şi mai buni”. A şti totul înseamnă a ierta totul!
Nu spunea doctorul Johnson că… ,.nici Dumnezeu nu vrea să judece pe om înainte
de sfârşitul zilelor lui” ? De ce am fi noi mai exigenti decât Dumnezeu?”
DALE CARNEGIE – Arta de a reuşi în viata
Excelent! 🙂
Ma bucur sa te vad in zona!
Cre’ ca te stiu de pe facebook 🙂