Si eu recent am aflat, rasfoind o enciclopedie onomastica.
Numele vine, surpriza sau nu, de la Ecaterina.
Sfanta Mucenita o pomenim pe 25 noiembrie.
Viata ei minunata puteti sa o cititi la acest link.

Iata ce va zice dictionarul despre etimologia lui Catalin.
Cu o scanare din el, aici.

ECATERINA

Frecvent şi răspândit astăzi în toată Europa, gr. Ekaterine era probabil necunoscut în lumea clasică. Pătruns în onomasticonul creştin, numele devine foarte popular printre adepţii noii religii datorită cultului unei fecioare martire din Alexandria, decapitată în anul 307 (numele acesteia apare în izvoarele greceşti sub forma neaşteptată Aikaterine, poate pentru că în acea perioadă diftongul ai– fusese redus la e; forma grafică păstrată în greaca modernă, Aikaterine apare o singură dată şi în izvoarele mai vechi). Originea şi semnificaţia numelui rămân încă nesigure; explicat prin greacă, Ekaterine a fost considerat femininul lui Hekaterós )atestat le Hesiod, prin Strabon, ca supranume pentru satiri şi nimfe, sau la Plutarh, ca nume al unui macedonean), înrudit cu numele zeiţei subpământene al lui Apolo, Hékatos (folosit chiar de Homer în Iliada şi explicat prin hekatebólos „care loveşte de la distanţă)”, fie cu numele zeiţei subpămânetene Hekáte (cea care face vrăji şi descântece la răspântii – în lat. Trivia).

Nu lipsesc nici propunerile de a explica numele prin alte limbi, de ex. Prin egipteană (dintr-un cunvânt cu sensul „coroană”). Dacă în acest domeniu lucrurile nu sunt clare, cu siguranţă că la răspândirea numelui a contribuit o mai veche etimologie populară. Şi anume apropierea de adj. Katharos „pur”, foarte potrivit pentru un nume creştin; această „explicaţie” a lăsat urme în grafia numelui (cu –th– în Occident). Ecaterina este un nume vechi şi la popoarele slave vecine ( la slavii răsăriteni, atestat din sec. 15), prin intermediul cărora fie numele de bază, fie unele derivate şi hipocoristice au ajuns şi la noi (nu trebuie trecută cu vederea, în anumite regiuni, nici influenţa latino-catolică). Prima atestare a numelui în documentele muntene datează de la 1495, sub forma Catalina (nume purtat de soţia lui Radu cel Mare) ; este forma comună limbilor română şi albaneză (cf. sp. Catalina; magh. Katalin) şi stă la baza formei actuale, destul de frecvente, Cătălina (masc. Cătălin). Vechi la noi şi folosite şi astăzi mai sunt Caterina, Catrina (cu hipoc. De forma masculină Catrinel), Trina, masc. Trinea şi Trincă, Catina, Catinea, Tinea, Tincuţa, Cati, Catiţa, Catiuşa, Lina, Catarina, Kitty; ultimele două forme recente de origine apuseană. Este cunoscut la noi şi cuvântul caterincă „flaşnetă”,împrmutat din ucraineană şi provenit din numele pers. Katerinka.

● Engl. Catherine (hipoc. Kitty), fr. Catherine, germ. Katherina, Katherine, it. Caterina, magh. Katalin, bg. Ekaterina, Katerina, Katalina, Katinka etc., ucr. Kateryna, rus. Ekaterina (hipoc. Katea).

○Ecaterina Varga,(„doamna moţilor” din secolul trecut) şi Ecateina Teodoroiu, eroină a primului război mondial; regina Franţei Caterina de Medici (1519 – 1589), împărătesele Rusiei Ecaterina I (1684 – 1727, soţia lui Petru cel Mare) şi Ecateina a II-a (1729 – 1796).  Frecvenţa formelor Cătălin şi Cătălina trebuie pusă în legătură şi cu profunda influenţă a cunoscutului poem eminescian Luceafărul. Frecvent nume de personaj feminin în literatura rusă: în Petru I de L. N. Tolstoi, Caterina Ivanovna, drama lui Leonid Andreev etc. Cunoscute la noi mai sunt: Catherine Earnshaw

din La răscruce de vânturi de Emily Brontĕ, Catherine Barkley din Adio arme de E. Hemingway, Catarina Bragadini din drama lui V. Hugo Angelo Tiranul Padovei etc.