DexOnline MARATÓN, maratoane, s. n. Cursă atletică desfășurată pe o lungime de circa 42 km. [Pl. și maratonuri] – Din fr. marathon. Sursa: DEX ’98.
Asta e definitia data de DEX. Insa in realitate nu e doar atat.
In lume exista peste 500 de maratoane pe an. Unele alergate de zeci de mii de oameni (vezi poza atasata de la Viena, click pe ea pentru marire). Marea majoritate a participantilor sunt oameni ‘normali” ca mine si ca tine, nu sportivi de performanta. Peste 90% suntem asa, parerea mea.
Maratonul s-a transformat intr-un eveniment accesibil oricui, prin care poti sa-ti demonstrezi ca daca vrei poti sa te transformi intr-un un om mai bun, sa te imbunatatesti.
Pentru a evolua, oamenii trebuie sa iasa din zona de confort. Asta face maratonul. Daca ai reusit sa termini un maraton, sigur sansele tale sunt mari sa poti sa evoluezi si in alt domeniu.
Inainte de a fi o proba fizica (cu beneficiille de sanatate corespunzatoare), maratonul e o proba mentala. Sa fi in stare, tu cu tine, 3-4h, sa bati zeci de mii de pasi pe asfalt, “fara nici un scop” cum ar zice cineva. E incredibil ce modificari poate aduce in viata ta un maraton terminat!!!
Odata ce treci linia de sosire, indiferent de cat de rapid ai fost, viata ta nu va mai fi la fel!
http://www.youtube.com/watch?v=HwEvq79iDKU
Exista o vorba, ce zice: Daca vrei sa castigi ceva, alearga o cursa de 100m. Daca vrei sa traiesti o experienta, alearga un maraton.
Maratonul nu se castiga. Maratonul se termina.
In primul rand e lupta ta, cu tine.
O singura proba sportiva, la care noi “muritorii” alergam cot la cot cu campionii olimpici. Vorba vine cot la cot, mai corect ar fi pe urmele lor 🙂 E un sentiment interesant, sa stii ca acel campion, facut din aceleasi celule ca si tine, cand tu “iti dai duhul” sa alergi 42km cu 10km/h, el e in stare sa alerge cu 20km/h, dublu adica, cei 42km. Eu nu sunt in stare sa mentin 20km/h decat cateva minute, iar el e in stare s-o mentina pentru 2 ore!!! E o onoare, gandindu-te ca si tu ai fi putut fi asa (sau aproape asa) cu antrenamentele potrivite, incepute la varsta potrivita. Pe langa faptul ca ei sunt eroi, ala e si job-ul lor, din asta traiesc..
Maratonul poate fi terminat de oricine. Chiar in Timisoara candva, l-am alergat alaturi de acest nene ce avea vreo 80 de ani. Click pe ea pentru marire.
A termina un maraton, poate fi o mandrie chiar si daca pe parcursul celor 42km ai mai mers si la pas, sau te-ai oprit sa bei o gura de lichide. Americanii se lauda ca termina un maraton chiar si daca au parcurs dinstanta in peste 5h. Oricum, sunt de acord cu ei, chiar si asta e o victorie.
Denumirea de Maraton, vine din Grecia antica, de la orasul Maraton, si batalia de acolo. Legenda spune, ca grecii i-au invisi pe persi, iar un soldat a alergat din acest oras pana la Atena, pentru a anunta importanta victorie. Ajuns la Atena, a rostit vestea, apoi a murit de epuizare. (Da, se poate sa fie astfel de accidente. De aceea maratonul trebuie planuit din timp si documentat corespunzator in avans). In baza acestei legende, maratonul a devenit o proba olimpica in 1896, insa abia din 1921 are distanta oficiala de 42.195km.
Aveti mai jos un clip de cateva minute in engleza. O tanti povesteste cum a terminat primul ei maraton si ce a simtit. Chiar daca l-a terminat in vreo 5h30.
Termenul a inceput sa fie folosit in general, la orice chestie care presupune anduranta, durata lunga. Chiar daca nu e doar in domeniul miscarii: maraton publicitar, maraton de dans, cinematografic, etc.
Deocamdata recordul mondial e detinut de etiopianul Haile Gebrselassie, cu 2h:03:59. Lista completa si cum a scazut in timp durata unui maraton, o gasiti cu un click aici.
Maratonul e alergat de unii si pentru a atrage atentia, ori asupra lor, ori asupra unor scopuri anume, caritabile sau nu. Deschideti cu un click pozele de mai jos pentru exemple comice de alergatori.
Clipul de mai sus, e o scurta prezentare inspirationala a maratonului de la New York.
In schimb, pe parcursul celor 42 de km, RAR, se pot intampla si momente mai putin dorite si inedite.
Sa nu uitati, ca e o lupta. Tanti-le de mai jos ajung sa se tarasca peste linia de sosire. Asta da lupta! Nu e gluma!
Maratonista de mai jos, a facut pipi in timpul unei curse, si totusi a castigat.
Maratonul Chicago 2006, final in cadere.
Un individ a luat-o pe o cale gresita, chiar inainte de castigarea cursei.
http://www.youtube.com/watch?v=djMlDnpPUQ8
Cum se antreneaza kenyenii.
Nene ce trece linia de sosire cu copii in brate, emotionant.
Sau nenea asta, care are niste probleme mai moi :). Si totusi lupta in continuare! Click pentru marire. Conteaza foarte mult ce mananci inainte de cursa.
Da, exista si curse mult mai lungi, ultramaratoane, de diferite lungimi peste 42 de km, sau pe mai multe zile, sau la polul nord, sau in desert, etc 🙂
Maratonul e un sport individual, insa poate fi si un sport de echipa. Adica, ne inscriem mai multi, si primii X km trag eu mai tare, sa va impulsionez pe voi, urmatorii Y trage altul, si tot asa. Campionii de exemplu, isi angajeaza “iepuri”, adica neni, care pe fiecare 10 km, sau alta distanta, sunt platiti ca sa tina un ritm sustinut. Astfel, campionul, e impulsionat sa traga mai tare, sa-l urmareasca pe iepure. Bineinteles dupa un timp, iepurele nu mai poate, si atunci e inlocuit cu altul.
Cronometrarea maratonulu: va intrebati cum se ia startul, cand e un buluc de oameni, intinsi pe vreo 2km la start.
In primul rand exista o ordonare aproximativa a oamenilor la start, in functie de timpul ce si-l doresc sa-l obtina. Primii sunt pusi intotdeauna campionii, iar apoi, noi, restul.
In al doilea rand, exista un timp “oficial” de start, atunci cand face poc pistolul. Insa avand in vedere ca poate dura cateva minute pana cand tu ajungi sa treci linia de start, exista un plastic, cu un chip in el (click pe poza pentru exemplu), pe care fiecare alergator si-l monteaza la pantof. La linia de start, la final, si pe parcurs, exista niste senzori, peste care atunci cand treci, ei inregistreaza trecerea ta datorita chip-ului. Fiecare alergator avand chip-ul lui, la final se stie ce timp ai avut tu.
Un alergator, Steve Prefontaine, spunea urmatorul lucru, valabil la orice in viata, nu doar la alergare:
A da mai putin decat maximul tau, inseamna a sacrifica darul ce l-ai primit.
Cat timp o sa te mai complaci in situatia in care esti si nu faci nimic ca sa iesi din ea si sa evoluezi?
Viseaza, munceste, si lucrurile ce le visezi o sa se intample.
Pune si Dumnezeu mana sa te ajute, iar apoi sigur o sa se implineasca visele.
In final va las cu o reclama cu Michael Jordan: munca, munca, munca.
Haideti sa nu ne mai gasim alte scuze.
http://www.youtube.com/watch?v=woOu_4l3lio&feature=player_embedded
Surse folosite pentru articol:
http://www.vienna-marathon.com/
http://www.elitefeet.com/try-running-262-miles-in-this
http://en.wikipedia.org/wiki/Marathon
http://www.budapestmarathon.com/eng/half/info/half.html
“maratonul a devenit o proba olimpica in 1896, insa abia din 1921 are distanta oficiala de 42.195km.”
Distanta de 42.195 km a fost masurata prima oara la Olimpiada de la Londra – 1908, intre Palatul Windsor, unde s-a dat Startul in fatza Familiei Regale Britanice, si Stadionul din Londra unde a fost fixata Sosirea.
Probabil ca in 1921 a devenit distanta oficiala, ai luat cifra de undeva, dar nu-mi dau seama de ce asa de tarziu.