Monthly Archives: October 2010

Cum si-a schimbat atitudinea despre a ajuta oamenii – Jessica Jackley

Acum cateva ore citesc asta http://catalin.petru.ro/2010/10/quality-csr/

Iar acum vad clipul de mai jos, ce era in coada de asteptare de cateva zile sa-l vad.

Ce părere aveți despre cei aflați în sărăcie? Poate, așa cum și Jessica Jackley credea cândva, vă gândiți că: “ei” au nevoie de ajutorul “nostru”, sub forma câtorva monezi într-un borcan. Co-fondatoarea Kiva.org ne vorbește despre modul în care i s-a schimbat atitudinea — și despre felul în care activitatea ei legată de microcredite a dăruit o nouă putere oamenilor care trăiesc din câțiva dolari pe zi.

Click aici pentru clip in limba romana.

Intrebare pentru prieteni

Raspunsul nu-l vreau aici.
O sa-l vorbim la un pahar de vorba. Sau poate o sa-l vorbesti tu cu tine.

Oamenii au parti bune, si parti mai putin bune. Oamenii au defecte.

DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă.

Care e ultimul tau defect, de care iti aduci aminte, ce ti l-ai reparat?

Quality CSR

Muhammad Yunus  (70 de ani), laureat al Premiului Nobel în 2006,  crede că economia unui stat poate creşte doar prin dezvoltarea fiecărui individ

Muhammad Yunus (70 de ani), laureat al Premiului Nobel în 2006, crede că economia unui stat poate creşte doar prin dezvoltarea fiecărui individ

Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a lansat ieri la Bucureşti un proiect de finanţare a micilor afaceri cu profil social. Antreprenorii autohtoni au la dispoziţie trei milioane de euro pentru credite cu dobândă zero cu scopul de a înfiinţa întreprinderi sociale.

Înfiinţarea Grameen Bank („Banca săracilor”) în Bangladesh i-a adus lui Muhammad Yunus Premiul Nobel pentru Pace în 2006. Ideea sa a fost să ofere sprijin şi finanţare persoanelor sărace, care nu aveau acces la credite de la instituţiile bancare. Acum, Yunus a venit şi în România, unde are un scop precis: rezolvarea problemelor sociale. Soluţia sa presupune finanţarea fără dobândă a micilor antreprenori, cu condiţia ca proiectul de afaceri al acestora să fie îndreptat către ridicarea nivelului de trai al comunităţii. „Nu suntem maşini de făcut bani, suntem fiinţe umane. Nu vrem să obţinem profit, ci să rezolvăm o problemă. Aceasta este un alt tip de afacere, unde nu faci numai bani, ci schimbi şi vieţi. Fericirea nu se măsoară mereu în bani, ci şi în schimbarea vieţii oamenilor”, a spus Yunus ieri, la Bucureşti.

Iniţiativa Social Business Tour este un proiect comun al grupului bancar austriac Erste alături de Fundaţia Erste, Ministerul Muncii din Austria, good.bee (companie de microfinanţare) şi Grameen Creative Lab. Proiectul se desfăşoară în şase ţări din Europa Centrală şi de Est (Austria, Slovacia, Ungaria, Cehia, România şi Serbia), unde se vor acorda împrumuturi de acest tip în valoare de zece milioane de euro. Din această sumă, trei milioane de euro sunt pentru români.

Practic, finanţarea constă într-un împrumut fără dobândă pe care antreprenorii îl pot obţine dacă elaborează un proiect de afacere socială, al cărei scop principal trebuie să fie soluţionarea problemelor la nivel de comunitate, nu maximizarea profiturilor. Partenerul Erste Group în România, cel care va acorda banii, este Banca Comercială Română (BCR). „România alocă fonduri cu mult sub media Uniunii Europene pentru soluţionarea problemelor sociale”, a declarat Dominic Bruynseels, preşedintele executiv al BCR. „Ca pondere în Produsul Intern Brut, sumele acordate de România în acest sens sunt cele mai mici din Uniunea Europeană”, a precizat acesta.

Plafonul maxim de creditare este de 500.000 de euro per proiect, pe o perioadă de până la şapte ani, bani pe care antreprenorul îi poate obţine dacă demonstrează că are un proiect viabil atât din punct de vedere comercial, cât şi social. Una dintre principalele probleme spre care este îndreptat proiectul este crearea de locuri de muncă, aceasta fiind şi una dintre condiţiile finanţatorului pentru acordarea împrumutului. Profitul obţinut trebuie reinvestit tot pentru soluţionarea respectivei probleme.

Monitorizare strictă

În cadrul acestui proiect, condiţiile de creditare pentru beneficiari sunt mai avantajoase, însă urmărirea evoluţiei lor va fi mult mai dură decât cea din practica obişnuită a băncilor comerciale. Monitorizarea va fi efectuată foarte atent. „Este firesc să aibă condiţii foarte stricte, dacă finanţarea nu prevede dobândă sau garanţii”, ne-a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu.

Debitorul poate beneficia şi de o perioadă de graţie de „până la câţiva ani”, a declarat pentru „Adevărul” Jennifer Rowe, director executiv al good.bee – unul dintre iniţiatorii programului. Mai mult, Rowe a adăugat că ratele de rambursare nu vor fi fixe, ci pot varia în funcţie de profilul afacerii şi de timpul în care aceasta devine profitabilă. Cu toate acestea, pentru împrumuturile mari se vor cere drept garanţii active fixe, aceasta fiind şi o condiţie pentru acordarea perioadei de graţie.

Banii, disponibili chiar de luni

„Noi suntem pregătiţi să acordăm bani imediat după ce Social Business Tour se încheie (n.r. – ultima oprire are loc la 30 octombrie, la Belgrad). Cu toate acestea, nu cred că aplicanţii români vor fi pregătiţi chiar din prima zi”, ne-a mai spus Rowe.

Avantaje pentru antreprenori

– De regulă, dobânzile aplicate de băncile comerciale din România creditelor pentru înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii pornesc, în medie, de la 15%. În cadrul programului de antreprenoriat social, dobânda aplicată pentru creditele acordate este zero.

– În general, creditorii cer garanţii pentru acordarea unui astfel de împrumut sau vor ca împrumutatul să dispună deja de o parte din bani. Proiectul patronat de Yunus prevede că antreprenorul nu trebuie să aibă deja o parte din bani, iar garanţiile se cer numai pentru sumele mari şi pentru acordarea perioadei de graţie.

Motivation, o afacere socială din România


Dominic Bruynseels (BCR) arată un scaun rulant produs într-o afacere socială Foto: Sorin Stana

Unul dintre puţinele exemple de afacere socială care funcţionează acum în România este cea creată pe lângă Fundaţia Motivation România (FMR). Când s-a înfiinţat, în 1995, această ong a donat 176 de scaune rulante, obţinute doar din sponsorizări şi din munca oamenilor săi. În 2001 s-a înfiinţat SC Motivation SRL, ca să producă venituri care să susţină serviciile sociale ale fundaţiei cu acelaşi nume.

Societatea a ajuns să aibă 14 angajaţi, dintre care cinci sunt cu dizabilităţi. Aceştia produc fotolii rulante personalizate după handicapul fiecărui solicitant, îi învaţă pe cei cu dizabilităţi cum să devină cât mai independenţi în mişcări, dau consultanţă firmelor care doresc să-şi adapteze spaţiile pentru astfel de persoane. De la 110 scaune produse în 2001, întreprinderea a ajuns acum la 1.000 pe an. În anul 2009, societatea a avut o cifră de afaceri de 1.350.879 lei şi un profit de 135.904 lei.

Afaceri marca Yunus

La mijlocul anilor ’70, prof. Muhammad Yunus a constatat că studiile sale sunt inaplicabile săracilor din Bangladesh. El a împrumutat atunci cu 27 de dolari 42 de împletitori de coşuri din satul Jobra şi astfel i-a scăpat de cămătarii locali şi i-a ajutat să fie independenţi. Mai târziu, prin Banca Grameen, înfiinţată pentru ca oamenii şi comunităţile sărace din Bangladesh să se ajute singuri, a pus pe picioare mai multe proiecte: a adus apă curată în satele neracordate, a ajutat producătorii locali de fasole să-şi poată vinde marfa şi să devină independenţi şi a creat o firmă care produce iaurt cu 6 eurocenţi paharul, pentru copiii sărmani ai ţării sale.

sursa http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/O_idee_de_Nobel_vine_in_Romania_0_362364350.html

Roland Hermann – unul dintre TED people Bucuresti

Oameni ce ma inspira.

Stomatologul a învaţăt sute de copii africani să se spele pentru prima oară pe dinţi

Stomatologul a învaţăt sute de copii africani să se spele pentru prima oară pe dinţi

Roland Hermann (32 de ani), un dentist din Mediaş, a învăţat să piloteze ca să acorde asistenţă medicală gratuită în zone greu accesibile din Ciad, Rwanda sau Guyana . Postul de televiziune Discovery Channel l-a prezentat pe Roland Hermann în cadrul unui scurtmetraj, sub conceptul „Descoperă eroul din tine!“.

La cei 32 de ani, Roland Tibi Hermann se mândreşte cu şase aventuri miraculoase despre care spune că i-au schimbat viaţa. De mic copil era preocupat de cei din jur, aşa că decizia de a alege să fie medic a venit oarecum de la sine. A ales stomatologia, dar munca într-un cabinet nu a simţit că e mănuşa care să se muleze perfect stilului său personal. A descoperit prin 2005 că poate face mai mult pentru semenii săi şi s-a decis să participe la misiuni umanitare. Aşa avea să plece, pentru prima dată, în 2005, în Guyana Britanică.

Ce i-a fost dat să vadă acolo urma să-i schimbe cu totul rostul în viaţă. „Eu am ţinut legătura cu mai mulţi misionari şi aşa am avut şansa să aflu de David Gates. Un om care şi-a luat familia şi a decis să trăiască în junglă. Cu timpul a reuşit să dezvolte un program de aviaţie medicală şi am fost extrem de entuziast. Prin el am ajuns să cunosc mai mulţi piloţi. Echipă am făcut cu încă un prieten, asistent la SMURD, ce se pregătea să plece în Venezuela şi încă un amic întors de pe Amazon, care a făcut şi el medicină dentară şi după primul an de facultate a venit cu mine. Eram trei crai şi am plecat 40 de zile”, povesteşte medieşeanul despre cum a început totul. A ales mereu ţinuturi îndepărtate, acolo unde nu lucrurile materiale te fac fericit, ci modul simplu în care îţi trăieşti viaţa.

„Se întâmplă lucruri ce pot fi văzute doar cu inima, cele de aici sunt izbitoare pentru ochi”, spune misionarul. Pentru că este îndrăgostit de zbor, a învăţat destul de repede să piloteze, astfel că acum este mult mai eficient. Pilotează avionul care îl duce în zonele greu accesibile.


În timpul liber, într-o expediţie din Brazilia, anul trecut

E pasionat şi de parapantă şi sărituri cu paraşuta.

Uneori, spune el, e mai simplu să zbori decât să mergi zile întregi, printre anaconde, scorpioni sau jaguari. Şi cu toate acestea, stomatologul bate la pas, poteci de drum ce fac legătura între sate, doar pentru a intra în contact cu oameni la care medicina nu a ajuns, pentru a-i consulta şi trata. „Am vrut să demonstrez că orice locaţie poate fi atinsă de un cadru medical din România”, spune stomatologul.

Nu pleacă niciodată de acasă fără cleşti, anestezice pentru extracţii dentare şi, bineînţeles, camera video pentru a surpinde cele mai inedite momente din expediţiile sale. „Am dat peste anaconda la un moment dat. Dar nu mi-a fost teamă. Primul instinct a fost să ne scoatem aparatele foto, dar nu am reuşit să fotografiem”, spune, râzând, stomatologul.

Băştinaşii, prietenoşi

Primul contact cu amerindienii a fost unul destul de straniu, mărturiseşte Roland Hermann. „A fost greu pentru că nu ştiam exact cum reacţionează. Eu îi credeam sălbatici, dar s-a dovedit a nu fi chiar aşa. Erau foarte prietenoşi. Nu le ştiam obiceiurile, dar erau foarte bucuroşi când vedeau un medic în preajmă”, spune Hermann. Stomatologul român a rămas extrem de uimit de cât de umili, prietenoşi, pudici şi simpli sunt oamenii ţinuturilor din Nepal. „Fiecare continent are magia şi specificul său. Au fost multe care m-au impresionat. În Nepal am fost la o mănăstire budistă. Localnicii au spus să ne ocupăm mai întâi de călugări fiindcă sunt oameni umili şi ei au prioritate.

Viaţa în junglă îi dă un entuziasm fantastic. Asta deşi, recunoaşte chiar el, nu e plăcut tot timpul să te plimbi printre şerpi şi scorpioni. „Când mă întorc am senzaţia aceea de bătălie câştigată. Războiul însă continuă. Şi referitor la scorpioni, noi ne-am făcut un obicei: niciodată nu ne luăm bocancii fără să-i verificăm mai întâi dacă sunt scorpioni în ei”, spune Roland Hermann. Spune că traiul oamenilor de acolo îl face fericit. „Mă gândesc la adevăratele valori. Acolo vezi omul aşa cum este el. Nu cu aparenţe, ţoale sau şmecherii, aceste nonvalori despre care unii spun că sunt valori. Acolo, omul este aşa cum este el. Copiii sunt fericiţi că se joacă în apă de dimineaţa până seara”, spune misionarul. Modest din fire, stomatologul susţine că nu e nici pe departe un erou făcând aceste lucruri.

Un băştinaş din Guyana Britanică primeşte îngrijiri medicale de la unul din colegii lui Roland

„Nu cred că pot fi numit erou. Sunt parte a echipei care şi-a riscat viaţa, care a investit totul pentru astfel de misiuni”, aşa îşi începe „apărarea” misionarul de 32 de ani. În fiecare dintre misiunile echipei de medici, aproximativ 50 de oameni primesc asistenţă medicală gratuită.

Roland Hermann spune că trăieşte cu speranţa că dragostea sa de aventură să-i cuprindă şi pe alţii. „Din toată chestiunea aceasta, ceea ce îmi doresc este să virusez şi pe alţii. Sunt convins că majoritatea celor care fac medicina ar vrea să facă acest lucru, mai mult decât să facă bani”, spune Roland Hermann.

„Nu aş putea să mă opresc”

Pentru că ţelul său este răspândirea „virusului” umanitar şi spiritului de aventură, stomatologul medieşean are un ideal pe care e pe cale să îl şi realizeze. „Alături de echipa medicală cu care merg în expediţiile acestea ne-am gândit să punem la punct nişte kit-uri medicale de medicină dentară şi generală care să poată fi folosite la potenţial maxim în astfel de expediţii. Sunt practic două genţi, una pentru medicina dentară, alta pentru generală, cu care toţi cei care merg în asemenea expediţii să aibă la îndemână tot ce au nevoie. Vrem să fie ca o franciză umanitară medicală. Acestea vrem să conţină minime aparate de imagistică, instrumente de mică sau medie chirurgie, un cort gonflabil care în patru ore să poată fi gata umflat şi să arate ca o mică sală de operaţie şi echipamente de telemedicină”, spune Roland Hermann.

Roland împarte pastă de dinţi unui trib din Rwanda

Speră că materialul difuzat de Discovery îi va determina pe mai mulţi să participe la astfel de acţiuni umanitare. „Mie mi s-a schimbat viaţa în urma acestor expediţii mai mult decât îmi puteam imagina şi nu cred că aş putea să mă opresc. Toţi voluntarii care au mers
acolo o dată au vrut să revină. Nu cred că mi s-ar potrivi o viaţă în care să stau să muncesc pentru a-mi plăti facturile şi ratele. Iar dacă vreodată îmi voi întemeia o familie, o voi face tot în ideea că mă va ajuta în ţintele pe care mi le-am stabilit”, spune Roland.

Asociaţie de voluntariat medical

Roland Hermann plănuieşte să înfiiţeze la anul o asociaţie de voluntariat medical, în care să coopteze şi alţi medici care doresc să îşi acorde benevol serviciile celor săraci şi neajutoraţi din lumea a treia.

Misionarul se pregăteşte pentru o expediţie în Nepal

Banii pe care îi strângea într-un an urmează a fi biletul spre o altă destinaţie în care îşi va petrece 40 de zile. În 2005 şi 2006, a fost în Guyana Britanică unde a oferit asistenţă medicală triburilor Patamuna şi Akawayo. Un an mai târziu, în 2007, a urmat Ciad, unde a fost voluntar în Kelo, la Spitalul rural Bere, în Gore, în tabere de refugiaţi, în colaborare cu UNHCR. Au urmat Ruanda în 2008 şi Nepal, iar în 2009 Amazon, Brazilia.

De curând s-a întors din Bolivia şi pentru anul următor şi-a propus să mai ajungă o dată în Nepal şi în Republica Centrafricană. Susţine că fiecare loc e unic şi de fiecare dată cercetează extrem de mult şi se interesează despre realitatea din teren. Asta după ce îşi stabileşte planul de cheltuieli: în medie 1.000 de euro biletul de avion, 100 de euro vizele şi imunizările de care are nevoie şi cam 500 de euro să aibă de cheltuială. „Poate nici atât. Nu prea ai pe ce să cheltuieşti sau unde să cheltuieşti bani acolo”, spune râzând misionarul.

Roland nu a fost însă un simplu stomatolog pentru oamenii pe care i-a întâlnit în aventurile sale de până acum. Le-a ascultat problemele, le-a devenit prieten şi i-a învăţat lucrurile elementare de care aveau atâta nevoie. „Obişnuim să le ducem cadouri oamenilor de acolo. Nu le ducem însă dulciuri sau altfel de lucruri, ci preferăm să-i ajutăm cu periuţe şi pastă de dinţi. Am descoperit astfel că unii dintre ei chiar nu ştiau să se spele pe dinţi până atunci, însă puterea, deschiderea şi dorinţa lor de a învăţa m-au impresionat extraordinar de tare.

Sunt oameni simpli, umili, prietenoşi şi extrem de sinceri”, explică Roland. Spune că a avut parte de situaţii atât de diferite în misiunile de până acum încât s-a văzut în situaţia de a experimenta câte puţin din toate ramurile medicinei. „Îmi amintesc de o fetiţă care avea febră foarte mare din cauză că fusese expusă la temperaturi foarte scăzute. Am ascultat-o cu stetoscopul şi i-am pus un diagnostic. Îmi amintesc şi de o femeie foarte deshidratată, care a fost hrănită cu perfuzii, pentru că nu putea să înghită nimic şi a fost evacutată ulterior cu elicopterul”, a completat medicul.

Sursa http://www.adevarul.ro/societate/viata/Stomatologul_care_piloteaza_spre_lumea_a_treia_0_362964116.html

Mohammed, cel mai des intalnit nume in Anglia la bebelusi

Apropos de ce zicea si Neagu Djuvara aici

Mohammed, cel mai des intalnit nume in Anglia la bebelusi. Cel mai popular nume atribuit anul trecut bebelusilor din Anglia a fost Mohammed. O analiza CNN a evidentiat faptul ca numele de Mohammed l-a surclasat pe acela de Oliver, declarat de Oficiul National de Statistica din Marea Britanie drept cel mai des intalnit nume la baietii nou nascuti din Anglia. Aproximativ 4,6 % din populatia Marii Britanii este reprezentata de musulmani, acestia avand tendinta sa isi numeasca copiii Mohammed. “Principalul motiv pentru care oamenii isi numesc copiii Mohammed este datorat de dragostea lor pentru acest profet, incercand sa il imite” a declarat Imam Abdullah al-Hasan de la Moscheea Easr London

Sursa Hotnews via
http://edition.cnn.com/2010/WORLD/europe/10/28/uk.mohammed/index.html

Emotii despre Romania!?!!!

LE: eu am avut emotii cand l-am vazut.

E prima data cand incerc sa vorbesc cu cine citeste blog-ul.
Habar n-am cine/cate persoane il citesc. Nu monitorizez deloc.
Va intreb:
Voi aveti vreodata emotii, cand se vorbeste despre Romania?
Dati-mi un reply va rog indiferent de raspuns yes/no,  sunt si eu curios cine citeste ce tot pun eu pe aici.
Va multumesc.

Uitati-va la clipul asta:
http://www.youtube.com/watch?v=pCekleQGdqY&feature=player_embedded
de aici: http://www.celmaisus.ro/
via: http://loverlywords.blogspot.com/

Andrei Plesu, despre critica, valoare, produs, etc

Cine pe cine beşteleşte?

O deprindere rudimentară, dar devenită lege în România de azi este saltul la beregată al oricui împotriva oricui. S-ar zice că de-asta a avut loc marea răsturnare din decembrie 1989: ca să aibe Gigi ocazia să se răfuiască nărăvaş cu Nelu. Sau mai spectaculos: ca să poată Gigi şi Nelu să dea de pămînt dezlănţuit, euforic, voluptuos cu toţi grangurii, cu „aşa-zisele“ elite, cu gaşca antipatică găştii proprii. Trăim într-o atmosferă de front. S-a dat drumul la beşteleală generală, la bîtă, la parapon. Cineva face treabă? Nu-i nimic. Îl vom căuta de bătături. Ne vom interesa de taică-său, de vreun amor clandestin, de echipa de fotbal pe care o preferă. Oricum, putem spune despre „venerabilul“ care ne enervează tot ce ne vine la îndemînă: îl putem lua peste picior, îi putem poci numele, îl putem înjura de mamă. De ce scrie omul pe forum? Parcă îl văd stingînd lumina, punîndu-şi pătura în cap şi pornind, cu fălcile încleştate, la luptă. După care poate adormi sedat, pe laurii anonimatului. Nu e de ici-de colo să ştii că tocmai ai plasat cîteva sudalme între ochi vreunui ministru, sau lui Patapievici, sau lui Liiceanu. Şi încă sub pseudonim, din fotoliul comod de-acasă! A doua zi, poţi povesti amicilor sau logodnicii, la un şpriţ: L-am făcut praf pe cutărică. I-am zis-o! Nu l-am iertat! Nu mă las pînă nu-l văd arşice! Dar forumistul insomniac are, pînă la urmă, un „ce“ inocent. În fond, nu face decît să-şi satisfacă solitar mici vanităţi, mici veleităţi, mari (şi triste) frustrări. Vrea şi el să-şi umple ziua şi noaptea cu ceva. Să se încontreze cu lumea şi cu soarta. Să-şi etaleze talente şi deşteptăciuni necunoscute încă de planeta ignară.

Mai grav e cu cei care, sub semnătură proprie, fac din indispoziţie, ură şi demolare o profesie. Fie că s-au aliniat, disciplinaţi, unei tabere cu agendă fixă, fie că vor palida glorie de a atîrna cu maxilarele încleştate de haina gloriilor reale, fie că au ulcer, fie că n-au nimic de spus dacă n-au ce înjura, ei umplu paginile cîtorva gazete cu fierea meschină, previzibilă a unor idiosincrasii mlăştinoase. Trăiesc de la o zi la alta cu ochii pe uliţă. Iar cînd le trece pe dinainte „duşmanul“, se grupează năvalnic într-o cohortă de lătrători isterici. Asta e „slujba“ lor. Cu asta se ocupă. Altă treabă nu par să aibă.

Cum ar trebui să arate, totuşi, într-o ambianţă normală, exerciţiul – atît de necesar – al spiritului critic? Nu vorbesc de jurnaliştii care au tirul fixat pe Guvern. Cîştigă şi ei o pîine, iar Guvernul oferă, slavă Domnului, materie primă pentru un secol de furie. Vorbesc însă de cei care îşi întreţin umorile sumbre încercînd să producă fisuri în mantaua cîtorva personaje notorii, fie ele antipatice sau mai puţin antipatice, dar care şi-au cîştigat, prin prestaţia lor civică şi profesională, dreptul de a fi trataţi cu un minim respect. O regulă de bun-simţ ar fi aceasta: ca să conteşti statutul cuiva, trebuie să ai tu însuţi un statut. Să exişti. Să pui, la o adică, ceva pe masă. Nu orice nubilă ţanţoşă poate ieşi la portiţă ca să bombăne genunchii Ginei Lollobrigida. E nevoie de un dram de îndreptăţire, de oarecare acreditare: să fii măcar Miss Ferentari, sau Miss Tecuci! Altfel, asistăm la un spectacol ridicol, în care se dă cu golul în plin, cu cvasi-nimicul în ceva consistent. Ca să demolezi o autoritate, trebuie să fi cîştigat, la rîndul tău, o autoritate cît de cît comparabilă. Despre cineva care a tradus în limba română Platon, Heidegger şi Schelling, care a oferit o ediţie critică a lui David Armeanul (ultimul comentator grec al lui Aristotel), care a scris cîteva cărţi de filozofie originală şi a marcat cel puţin o generaţie cu Jurnalul de la Păltiniş şi cu Epistolarul, despre cineva care a întemeiat o editură prestigioasă cum este Humanitas şi a format cîteva serii de studenţi prin prelegerile sale universitare, despre cineva de genul ăsta nu se poate pronunţa, cu o nonşalanţă de bistrou, orice scrib nărăvaş, incapabil să sară peste propria lui umbră. O carte de interviuri (care trăieşte în primul rînd prin cei intervievaţi) nu e o carte de vizită suficientă pentru a intra pe scenă cu grimase jupiteriene. Autorul, mai curînd placid şi incolor pînă la o vreme, s-a descoperit brusc năpădit de hormoni. O unsuroasă poftă de succes (dacă nu cumva un oportunism servil) îl face să sară etapele şi să ridice sever degetul mai sus decît i-o îngăduie propria statură. Un altul, a cărui prestaţie publică se reduce la o carte de bombăneli acre plus o antologie de alte cîteva bombăneli, se mişcă şi el elastic prin peisaj, încercînd să-şi facă un portret prin mîzgălirea cîtorva portrete ceva mai curăţele. Îţi vine să întrebi: cine sînteţi fraţilor? În numele cărei isprăvi personale vorbiţi? De ce vă irosiţi tinereţile aruncînd, otrăviţi, cu praştia? Daţi-ne ceva! Altceva decît resentimentele dvs. ambalate „jurnalistic“ sau „sociologic“. Scrieţi ceva solid, impozant, pentru instrucţia şi plăcerea cititorilor. Ocupaţi-vă de înzestrarea proprie, nu de găurile din statuia altora! Mîrîiala nu e o specie a creativităţii. Regăsiţi-vă! Agitaţia dvs. bilioasă nu ajută şi, de fapt, nu interesează pe nimeni! Prin verdictele dvs. iritate, cei vizaţi nu pierd nimic, iar dvs. nu cîştigaţi nimic. Încercaţi, în sfîrşit, să existaţi! Şi dacă n-o faceţi, nu daţi vina pe cei care există deja. Nu vă stă în cale nimic, în afara propriei dvs. îndîrjiri. Vă războiţi cu „intelectualii lui Băsescu“? Să fim serioşi. Nici Liiceanu, nici Patapievici nu s-au inventat în 2005. Şi nu vor dispărea în neant după încheierea acestui mandat prezidenţial. Încercaţi o mică terapie prin umor: de ce să combateţi „găştile pentru“ întemeind, simetric, o „gaşcă anti“. Penser contre c’est penser comme! Adică cine se încăpăţînează să beştelească cade pînă la urmă exact în păcatul pe care îl reproşează celor beşteliţi: psihologia de haită, solidaritatea impură, iluzia puterii.

de aici http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cine-cine-besteleste