Catalin Petru

sa nu uit

De la Cipri adunate: cica in Amsterdam, la primarie, exista un departament care se ocupa cu sponsorizarea petrecerilor de socializare, intre vecinii din cartiere. The world moves!

Un membru al Parlamentului – figură marcantă a comunităţii româneşti, rome, culturale şi politice – se arată, într-o dezbatere acută, foarte supărat pe poporul român, care e lipsit de cultură (vezi sondajele recente, din care rezultă că 42% dintre concetăţenii noştri cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului), necivilizat, incapabil de discernămînt politic (vezi consecvenţa cu care alege întotdeauna pe cine nu trebuie), pe scurt, subdezvoltat intelectual, inapt moralmente, opac la orice tentativă pedagogică. Şi asta dintotdeauna. Deşi sînt, în general, alergic la retorica patriotardă, la naţionalismul lăcrămos şi xenofob, mă simt, brusc, abuzat… Şi eu sînt uneori exasperat de netrebniciile autohtone, de gosolănie, miticism, descurcăreală, băşcălie demolatoare, fudulie şi somnambulism. Dar iată că duhul comunitar se răzbună: mă hărţuieşte, mă aţîţă, mă provoacă. Adică, stai niţel: poate veni un politician oarecare să ne pună în cîrcă toate relele lumii? Să ne facă vinovaţi pe toţi de indigenţa cîtorva găşti? În loc să-şi pună, măcar de ochii lumii, niţică cenuşă în cap, să bruftuiască, sever, niscaiva căpetenii inepte (printre care, vrînd-nevrînd, se prenumără), dumnealui dă de pămînt cu naţia întreagă şi ne condamnă, mă-nţelegi, la un viitor sumbru, invocînd un soi de handicap genetic. Că alegem prost cînd e vorba de partide şi de preşedinţi? Păi, din ce să alegem? Alegem din ce ni se oferă. „Piaţa“ politică nu are decît tarabele pe care le are. Dacă ai de ales între prune stricate şi roşii storcoşite, între mere viermănoase şi cartofi putreziţi, recursul la inteligenţă şi discernămînt e inutil. Degeaba pofteşti la trufandale fragede, la fructe frumos pîrguite, la legume virginale. Iei ce se găseşte. Te gîndeşti la răul cel mai mic, te bazezi pe noroc. Şi, la o adică, te înşeli. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva o zarzără fără gust n-ar fi fost mai bună decît un castravete prea acru. Pe scurt, nu de „cultură“ e vorba, nu de indigenţă mentală, ci de o proastă alcătuire a administraţiei şi a guvernării. De tupeul iresponsabil al unor incompetenţi care au ocupat scena şi nu vor s-o mai părăsească. Şi, poate, de lehamitea generală, care nu mai are putere şi chef să reacţioneze. Ideea că lucrurile nu merg pentru că nu ştim destulă astronomie şi ignorăm cronologia dinozaurilor e ridicolă. Un amic mi-a trimis, de curînd, rezultatele unor sondaje „culturale“ printre studenţii americani. Rezultă că cei intraţi în universităţi anul acesta cred că Beethoven este numele unui cîine, că Michelangelo e un virus informatic şi că Cehoslovacia n-a existat niciodată. Şi totuşi Statele Unite funcţionează onorabil. Oricum, ceva mai bine decît noi…

*

Nu încetez să mă uimesc cînd văd pe cine invită în talk-show-urile lor moderatorii posturilor noastre de televiziune. Care le sînt criteriile? Ce vor de fapt? Ce înţeleg ei prin „expertiză“, „competenţă“, „profesionalism“? M-am mai mirat şi altădată de apariţiile repetate ale lui Vadim Tudor, luat în serios pe diverse canale, în ciuda prestaţiei sale mereu previzibile, un amestec gălăgios de haos mental, grobianism şi gargară. Adormitoare, deşi abundente în decibeli, grotesc mincinoase, comice în fond, intervenţiile acestui politician scăpătat par să fie, pentru unii, indispensabile. În acest context, mă mir cum de a dispărut inenearabila Daniela Buruiană. Mai există apoi cîţiva „enciclopedişti“ harnici, care şi-au lăsat, în mod evident, casa, masa, meseria, familia, pentru a se muta în diverse studiouri de televiziune. Necăjitul Ciuvică, volubila Tatoiu şi alţii din aceeaşi făină ne-au intrat definitiv în viaţă şi în gînd, au devenit figuri familiare ale serilor noastre, fără de care alunele, berea şi fursecurile vesperale nu mai au nici un haz. De curînd, a apărut pe ecran şi un insolit specialist în finanţe publice, în persoana dlui Mugur Mihăescu (Garcea), invitat la Realitatea TV, alături de dl Mircea Coşea! Alt actor, Eugen Cristea, s-a dovedit necesar în lămurirea afacerii beţigaşelor prezidenţiale. Pentru amendarea sistemului sanitar autohton au fost convocaţi deunăzi trei politicieni, aleşi cu grijă să nu aibă nici o legătură directă cu subiectul. Dl Răzvan Dumitrescu a ştiut însă, ca de obicei, să-i trateze ca un diriginte ironic, bucuros că a chemat la tablă trei corijenţi pentru a-i face de rîs. Slavă Domnului: marele tăvălug al crizei n-a iertat mai nimic, dar a lăsat neatinsă breasla comentatorilor, a căror ubicuitate a reuşit să dubleze canicula printr-o pîrjolitoare febrilitate analitică. Un rău nu vine niciodată singur.

via http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/canicula-televizor

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Din ciclul, Andrei Plesu placut!

ca platitor de tva in .ro
poti achizitiona fara sa-l mai platesti

http://www.cyberport.de/

Have you seen the alien shoes spotted on celebrities recently? Matthew McConaughey and girlfriend Camila Alves wear them to work out, actor Channing Tatum runs in them, and Heisman Trophy winner Eddie George sports them for beach football.

Just what are these funky, rubber glove toe socks? They’re Vibram FiveFingers—shoes that are meant to mimic the experience of running without shoes, yet protect your feet from dirt and debris. Why would people want to run without their cushy trainers? Running without shoes can strengthen your feet, ankles, and lower legs and improve balance. Some say modern running shoes are to blame for injuries. And one man wrote an immensely popular book that concluded as much.

The 10 laws of injury prevention
Vibram started making the five-toed shoes in 2006, but the trend really picked up steam last year, following the publication of Christopher McDougall’s book “Born to Run.”  The book describes how Mexico’s Tarahumara Indians have become some of the greatest long-distance runners in the world despite running barefoot or in sandals fashioned from tire rubber. McDougall chronicles an ultramarathon race in Mexico’s Copper Canyons attended by a group of Americans including “Barefoot Ted” McDonald, who either ran sans shoes or in FiveFingers, in case of sharp rocks. The author argues that we’d be better off without the souped-up shoes marketed to us by giants like Nike and Adidas, which he says have done nothing to prevent injuries. The book made “The New York Times” bestseller list, and now TMZ is photographing celebrities in their very own lizard shoes.

According to CNN, the FiveFingers have become so popular that the company is having a hard time keeping them in stock—and stopping counterfeiters from selling knock-offs online.

Your ultimate guide to fall running shoes

Some barefoot devotees simply like the sensation of feeling the surface they’re running on while others swear up and down that ditching traditional running shoes has helped them prevent injuries. While there’s no scientific evidence to support the latter claim, we do know that running barefoot or in barefoot-style shoes like the FiveFingers or Nike Free changes one’s running mechanics. When runners aren’t wearing shoes with built-up soles, they tend to land in the middle or toward the front of their feet rather than on their heel and researchers believe that such midfoot or forefoot striking results in less impact on the body. But as Susan Paul, M.S., exercise physiologist and program director for the Orlando Track Shack Foundation says, “To date, there are no studies indicating that running shoes contribute to injury or, conversely, that barefoot running reduces injury or makes you run faster.”

The mechanics of barefoot running

If you’re thinking about shedding your shoes, consider these guidelines:

1. Barefoot training is not for people who are just starting to run or returning from a long layoff—it’s something to slowly incorporate into an existing running regimen.
2. If you have persistent or serious foot problems, consult your podiatrist first.
3. Ease in slowly. Paul advises starting with a few minutes on a flat, relatively forgiving surface once a week. Grassy fields, smooth roads, and soft trails qualify. Running on sand might be tempting, but barefooting newbies should stick to wet sand at first as the unstable soft stuff puts a lot of torque on your joints and is much harder to run on.
4. Listen to your body. “Barefoot Ken Bob” Saxton, founder of runningbarefoot.org and finisher of more than 70 barefoot marathons, says, “Luckily, your feet are sensitive, which is a good thing. Listen to them and they’ll keep you from doing something stupid.”

Has anyone run barefoot or in minimalist shoes like Vibrams? What did you think? If not, would you ever try it? Why or why not?

A head-to-heel guide to running

Susan Rinkunas is an  associate editor at  Runner’s World, a magazine (and website) that informs, advises, and  motivates runners of all ages and abilities—and we mean it. Her blog on Yahoo! Shine offers tips on running technique, nutrition and weight loss, shoes and apparel, and balancing fitness and life.

de aici http://shine.yahoo.com/channel/health/baring-it-all-the-barefoot-running-trend-2337336/print/

ziua in care am aflat
ca genunchiul lui Cami candva se va face bine

no cushion running

http://www.amazon.com/Born-Run-Hidden-Superathletes-Greatest/dp/0307266303/ref=pd_ts_b_14?ie=UTF8&s=books

http://chrismcdougall.com/blog/2010/07/worlds-best-barefoot-coach/

Vibram FiveFingers,
Mizuno Wave Universe,
Barefoot Ted’s “Air Luna”,
Terra Plana’s “Evo.”