Monthly Archives: December 2012

Cum poti sa combati ceva ce nu cunosti? Pr Teofil Paraian, despre criza religioasa

Părinte Teofil, în ce constă criza religioasă care se manifestă astăzi in lume? Care sînt cauzele ei şi cum ar putea fi înlăturate?
—    Cred că ea constă într-o lipsă de interes religios, într-o diferenţă faţă de religie, într-o totală sau parţială neangajare în religie, în faptul că majoritatea oamenilor, chiar dintre cei consideraţi credincioşi, deci aparţinători unei Biserici sau unei grupări religioase, trăiesc doar social în religie, nu religios în societate.
Cauzele crizei religioase sînt multe. Dintre ele cred că mai importante sînt: comoditatea, orientare materialistă a omului modern, neîncrederea, generată de mulţimea religiilor din lume şi de diversitatea de concepţii în sinul aceleiaşi religii, precum şi de neputinţa de a se demonstra palpabil adevărurile religiei.
Omul modern nu se mai închină unui „dumnezeu necunoscut”, nici celui pe care îl propovăduieşte Biserica, pentru că, în general, el nu se închină; pentru că n-a învăţat şi nici nu vrea să înveţe să se închine. Omul zilelor noastre, devenit îndestulat de toate, se opune tacit religiei sau nu este deschis pentru religie, pentru că religia îi cere anumite privaţiuni.
Cînd se arată dispus să se încadreze în religie, omul modern îşi alege uneori religia cea mai comodă, religia care nu-i cere efort sau îi cere mini¬mum de efort, dar îi promite maximum de profit. Aşa se explică îndrepta¬rea unora spre grupări religioase, spre secte, care le promit mîntuirea şi chiar îi declară mîntuiţi şi nu le cer decit să creadă în Hristos şi să acţioneze apoi, în mod spontan, pentru realizarea binelui, iar aceasta ca o consecinţă a mîntuirii, nu ca un efort în vederea mîntuirii.
în condiţiile amintite mai sus, omul din vremea noastră aderă cu greu la religie; iar în cazul că aderă la religie, trăieşte în ea şi prin ea „nu¬mai parţial”, nu se predă pe sine total lui Hristos.
Astfel stînd lucrurile, nu-i de mirare că Biserica Ortodoxă, Biserică ascetică prin excelenţă, nu are mulţi trăitori adevăraţi, nici chiar între cei socotiţi ortodocşi. Şi aceasta pentru că experienţa religioasă vine după un efort îndelungat. Intîi e datoria şi apoi vine bucuria. Or, oamenii de astăzi doresc satisfacţii imediate, altfel nu se angajează.
Cred că singura modalitate de a se interveni pozitiv pentru o viaţă religioasă autentică, în stare să mobilizeze mai mulţi oameni în acţiuni religioase, ar fi exemplul pozitiv al celor care sînt deja angajaţi în trăirea religioasă şi mai cu seamă putinţa lor de a dovedi celor din imediata lor apropiere că credinţa în Dumnezeu este o valoare chiar pentru viaţa de acum, că fericirea este posibilă prin religie

Turcescu spune ce va fi dupa alegeri. De ce-am votat eu. Cum am votat. De ce e important sa votezi.

LE: Vad si la Ruxa o parere faina.
Bogdana spune ca nu va vota.
Eu numai ce-am batut troienele ca sa merg sa votez.
Cat de multe s-au intamplat in istorie, la diferenta de cateva voturi nu mai spun, va ziceam la acest link.

Da, raman in continuare la la parerea ca e obligatoriu si de bun simt sa ne fortam a vedea diferenta infima intre optiunile de ales.
Una de nota 4, alta de nota 3.9.

Alege-i pe cei care-s cu un micron peste ceilalti.

Alt gand ce l-am e ca n-avem uninominal, cat timp nu vor fi reformate partidele.
Adica degeaba il aleg pe X, ce cred ca e mai competent, de la un partid ce nu-mi place, pentru ca X va “da cu subsemnatul” tot cum ii dicteaza partidul.
Astfel am votat partidul, si nu omul.

Scenariul plauzibil dupa alegeri in viziunea lui Robert Turcescu il gasiti la acest link.
Poza Romania Pozitiva.

Catalin. Etimologia numelui. Stiai de unde vine? Origine si istorie

Si eu recent am aflat, rasfoind o enciclopedie onomastica.
Numele vine, surpriza sau nu, de la Ecaterina.
Sfanta Mucenita o pomenim pe 25 noiembrie.
Viata ei minunata puteti sa o cititi la acest link.

Iata ce va zice dictionarul despre etimologia lui Catalin.
Cu o scanare din el, aici.

ECATERINA

Frecvent şi răspândit astăzi în toată Europa, gr. Ekaterine era probabil necunoscut în lumea clasică. Pătruns în onomasticonul creştin, numele devine foarte popular printre adepţii noii religii datorită cultului unei fecioare martire din Alexandria, decapitată în anul 307 (numele acesteia apare în izvoarele greceşti sub forma neaşteptată Aikaterine, poate pentru că în acea perioadă diftongul ai– fusese redus la e; forma grafică păstrată în greaca modernă, Aikaterine apare o singură dată şi în izvoarele mai vechi). Originea şi semnificaţia numelui rămân încă nesigure; explicat prin greacă, Ekaterine a fost considerat femininul lui Hekaterós )atestat le Hesiod, prin Strabon, ca supranume pentru satiri şi nimfe, sau la Plutarh, ca nume al unui macedonean), înrudit cu numele zeiţei subpământene al lui Apolo, Hékatos (folosit chiar de Homer în Iliada şi explicat prin hekatebólos „care loveşte de la distanţă)”, fie cu numele zeiţei subpămânetene Hekáte (cea care face vrăji şi descântece la răspântii – în lat. Trivia).

Nu lipsesc nici propunerile de a explica numele prin alte limbi, de ex. Prin egipteană (dintr-un cunvânt cu sensul „coroană”). Dacă în acest domeniu lucrurile nu sunt clare, cu siguranţă că la răspândirea numelui a contribuit o mai veche etimologie populară. Şi anume apropierea de adj. Katharos „pur”, foarte potrivit pentru un nume creştin; această „explicaţie” a lăsat urme în grafia numelui (cu –th– în Occident). Ecaterina este un nume vechi şi la popoarele slave vecine ( la slavii răsăriteni, atestat din sec. 15), prin intermediul cărora fie numele de bază, fie unele derivate şi hipocoristice au ajuns şi la noi (nu trebuie trecută cu vederea, în anumite regiuni, nici influenţa latino-catolică). Prima atestare a numelui în documentele muntene datează de la 1495, sub forma Catalina (nume purtat de soţia lui Radu cel Mare) ; este forma comună limbilor română şi albaneză (cf. sp. Catalina; magh. Katalin) şi stă la baza formei actuale, destul de frecvente, Cătălina (masc. Cătălin). Vechi la noi şi folosite şi astăzi mai sunt Caterina, Catrina (cu hipoc. De forma masculină Catrinel), Trina, masc. Trinea şi Trincă, Catina, Catinea, Tinea, Tincuţa, Cati, Catiţa, Catiuşa, Lina, Catarina, Kitty; ultimele două forme recente de origine apuseană. Este cunoscut la noi şi cuvântul caterincă „flaşnetă”,împrmutat din ucraineană şi provenit din numele pers. Katerinka.

● Engl. Catherine (hipoc. Kitty), fr. Catherine, germ. Katherina, Katherine, it. Caterina, magh. Katalin, bg. Ekaterina, Katerina, Katalina, Katinka etc., ucr. Kateryna, rus. Ekaterina (hipoc. Katea).

Ecaterina Varga,(„doamna moţilor” din secolul trecut) şi Ecateina Teodoroiu, eroină a primului război mondial; regina Franţei Caterina de Medici (1519 – 1589), împărătesele Rusiei Ecaterina I (1684 – 1727, soţia lui Petru cel Mare) şi Ecateina a II-a (1729 – 1796).  Frecvenţa formelor Cătălin şi Cătălina trebuie pusă în legătură şi cu profunda influenţă a cunoscutului poem eminescian Luceafărul. Frecvent nume de personaj feminin în literatura rusă: în Petru I de L. N. Tolstoi, Caterina Ivanovna, drama lui Leonid Andreev etc. Cunoscute la noi mai sunt: Catherine Earnshaw

din La răscruce de vânturi de Emily Brontĕ, Catherine Barkley din Adio arme de E. Hemingway, Catarina Bragadini din drama lui V. Hugo Angelo Tiranul Padovei etc.