Cum sa alergi un maraton(~42km)? Sau semi-maraton? Primul meu maraton! Povestea lui! Martie 2008.

Chiar, stiai ca si TU poti sa alergi distanta asta? Orice om medical sanatos o poate alerga.
N-o s-o faca maine, o sa-i ia cateva luni de antrenament, dar oricine poate sa o faca. Gandeste-te ca eu eram obez cand am inceput sa alerg. 114kg la 1.87m.
Chiar daca am alergat primul maraton dupa aproape 2 ani de alergare, iar acum am 5 maratoane alergate, sunt doar un amator. N-am facut nici un antrenament specific de imbunatatire a timpilor. Acum alerg de placere.
Aveti la sfarsitul articolului, toate celelalte post-uri inrudite care descriu cum am inceput sa alerg, cum am slabit, sau toate din categoria viata sanatoasa, din dreapta paginii.

In decizia de a alerga primul maraton, o influenta mare a avut-o un jurnalist de la Evenimentul Zilei pe atunci, Emilian Isaila (din foto, click pt. marire).  Multumesc Emilian! Acum il gasiti aici sau aici. Avea atunci un blog, in care povestea cum se pregateste pentru maratonul de la Budapesta. Urmarindu-i blogul,  s-a nascut in mine microbul maratonului. Era undeva prin aprilie 2007 cand a inceput. Blogul unde scria, n-am reusit sa-l mai gasesc pe site-ul Evenimentului, in schimb l-am gasit in arhiva internetului 🙂 la acest link. Iar la acest link aveti primul lui articol. Uitati-va cu atentie in articol, sa vedeti la comentariul 7, cine era mandru si laudaros ? 🙂 Iar la acest link, e articolul ce a aparut in Evenimentul, cand el a terminat maratonul.
Imi faceam alergarile mele saptamanale, 2-3, si citindu-i blogul am inceput sa visez. Traiam emotia pregatirilor lui.  Dar era inca doar la nivelul de vis.
Oare eu as putea sa-l alerg?
Oare cum ar fi? Atat de afon eram intr-ale sport-ului, incat nici nu cred ca stiam ce inseamna maraton pana atunci. Spre rusinea mea :(.

A trecut tot anul 2007 cu alergarile mele de intretinere/slabire de aprox 50minte/sedinta, cam 3 bucati pe saptamana. Locuiam undeva in zona Mehala (Timisoara), si alergam dimineata, pana in Sacalaz (o comuna langa Timisoara) si inapoi. Aproximativ 9km. Intr-o zi de vara, imi aduc aminte ca mi-am zis eu, ce-ar fi daca as face o cursa mai lunga. Sa alerg 2 ore in loc de una. Totul a fost in regula, cu o singura exceptie, am uitat sa-i zic si lui Cami gandul meu. Astfel, cand m-am intors acasa dupa cele 2h de alergare, in loc de una, ea era foarte ingrijorata. Adevarul e ca acum nu cred c-as mai alerga pe un drum european (cred!?!) cum alergam atunci. Te cam clatini cand trece un TIR pe langa tine. Ce tin minte din acea alergare de 20km, e ca purtam la mine un bidonas de 700ml de apa. Care l-am terminat in prima ora. Iar cand am ajuns acasa, am simtit o senzatie fffffff nasoala de sete, deshidratare. Era si undeva in jur de ora 11:00-12 :00  si ma batea soarele de vara in cap.
Asta a fost experienta cu primul meu semi-maraton, prima mea alergare mai lunga. Cred ca am mai facut vreuna sau maxim 2 dinastea, pana la maraton.

Astfel vine 1 martie 2008, cand nu mai tin minte daca cu o zi inainte, sau cu mai multe, ii spun lui Cami: “Maine vreau sa alerg un maraton!”. Nu mai retin reactia ei, decat ca m-a sprijinit total in ziua alergarii. Sprijin pentru care ii multumesc din nou. Ce m-am gandit eu. Sa alerg primul meu maraton singur, nu cumva sa ma fac de rusine ca nu-s in stare sa-l termin. Si am copt-o cu cateva zile inainte. M-am gandit sa alerg traseul meu obisnuit spre Sacalaz, doar ca sa alerg 21 de km incolo si 21 inapoi. Mi-am luat GPS-ul, m-am pus in masina sa merg sa verific si cu el, si cu kilometrajul masinii cam pana unde ar trebui sa alerg ca sa am 21km.

Dimineata, cu emotii, dupa micul dejun, am stat cam 90 de minute sa mi se linisteasca stomacul si sa folosesc toaleta cat de mult pot, am purces la drum.

Atatea kg aveam la start, veti vedea la sfarsitul articolului cate am avut la finish.

Pe scurt a fost in felul urmator. Echipa de asistenta rutiera :), Cami si Vesna (multumesc si  tie Vesna), mergeau cu masina in viteza 1 in spatele meu, care am alergat 42km dus intors, din Timisoara inspre Jimbolia si inapoi.

Am ajuns si la punctul unde de obicei in alergarile mele ma intorceam spre casa.

Insa de data asta nu m-am oprit. Ci am continuat alergarea. Am iesit din Sacalaz, si da-i inainte prin camp, cu asistenta tehnica in spate.

 

Pas cu pas, metru cu metru. Ba ma mai claxonau masinile. Unele de bine, altele tot de bine, sunt convins 🙂

Ba am mai prins si o crampa musculara, singura de care imi aduc aminte, inspre ultimii 3km parca. Atunci ma gandeam, neavand experienta: Doamne sa nu ma tina carcelul asta ca turb de durere. Am incercat sa-l masez si mi-a dat pace dupa cateva minute. Din fericire m-a tinut putin.


Si baga, si du-te, iarasi prin camp. Atentie! Stiu ca in fotografii pare ca si merg :). Dar e o iluzie. Nu m-am oprit deloc pe toata durata celor 42 km.


Si uite-asa, pas cu pas, l-am terminat. In poza de mai jos eram deja la pas, cu maratonul terminat.

Asta a fost timpul scos, la maratonul
“Cata Petru singur alergator cu echipa de suport Cami&Vesna inspre Sacalaz” editia 1, Martie 2008. 🙂


Pe parcursul celor 42km, am mancat cam 1 banana si am baut atata Gatorade. Toate din alergare.


Si dupa cursa, aveam atatea kilograme


Deci am transpirat cam 2.5l in cele 4 ore. Va dati seama acum, de ce a murit saracu individ din legenda, dupa ce a alergat sa vesteasca batalia de la Maraton. Cam greu de rezistat unei asemenea curse fara sa consumi lichidele necesare cu sarurile necesare.

Idei de tinut cont:

  • nu am simtit un chin ffffff mare. Fara misto. Ma asteptam sa imi fie mult mai greu. Secretul? Eram deja f bine antrenat. Aproape un an si de alergari saptamanale. Chiar daca nu imi dadusem seama pe moment, toate alergarile mele si-au adus o contributie enorma.
  • e esential sa consumi lichide. Minim 1.5-2l. Sa le consumi cam 150ml la fiecare sfert de ora si sa incepi sa bei din prima ora. Altfel, in momentul in care tu simti senzatia de sete, si bei, dureaza prea mul ttimp pana apa ajunge unde trebuie, si e prea tarziu. Trebuie sa bei INAINTE de a-ti fi sete.
  • am avut rabdare si am fost muncitor. Au fost mii si mii de pasi ce i-am facut in alergarile dinainte de maraton. Zi, noapte, ploaie, soare, frig cald, eu ieseam riguros sa-mi fac programul de alergare
  • pe parcursul celor 42 de km, se mai iveste cate-o panta mica. Daca apare pe la kilometrul 38, iti vine s-o iubesti si s-o trimiti cat mai unde vreti voi. Ce credeti, in acel moment de chin, care din urmatoarele 2 abordari te ajuta:
    1. nu mai pot, nu mai pot, nu-s in stare s-o depasesc!
    2. trec peste, am mai trecut peste cateva dinstr-astea, trebuie sa pot!
  • nu am simtit acel zid despre care se vorbeste. Cum ca pe la kilometrul 33-36, trebuie sa simti ca nu mai poti, si nici un pas nu mai poti face.
  • o da, am mai si plans pe parcursul celor 42km. Dar e un plans de eliberare, care-iti da un impuls de nu-ti vine sa crezi. Strigi, te doare, e greu cateodata. Uita-te la acest link, cum imi aratau picioarele dupa o luna. Nu la toata lumea se intampla asa. Dar o besica tot ti se poate face.
  • E laudabil si daca il termini si daca nu. Nu uitati, americanii se lauda si daca termina iun maraton on 5-6 ore. Ceea ce presupune ca o multa bucata din el l-ai parcurs la pas. Nu e nici o problema. Important e sa participi. Poate la anul o sa fi mai bun
  • La ce te ajuta un maraton cel mai mult? Sa dobandesti si mai multa incredere in tine, ca poti sa schimbi in tine orice nu-ti place despre tine.

 

De atunci am mai alergat urmatoarele maratoane:
– octombrie 2008, Timisoara (primul maraton organizat)
– octombrie 2009, Timisoara
– aprilie 2010, Viena (primul maraton adevarat, record personal 3h49 minute)
– octombrie 2010, Timisoara
– aprilie 2011, Viena
– mai 2011, primii 21km montani, Hercules, 2h28

Cate o sa alerg, nu stiu? Deocamdata imi place sa alerg. Si daca tot alerg cele 3 sesiuni pe saptamana, ma mai si inscriu la cate un maraton.

In final, va las spunandu-va sa aveti incredere in voi, ca puteti face mai multe decat va imaginati, si cu o scurta prezentare a filmului artistic-documentar Spiritul Maratonului. (il gasiti pe net daca va chinuiti putin) ce vi-l recomand.

Noapte buna. E 4 dimineata. Cu drag! Cata.

Articole inrudite:

14 thoughts on “Cum sa alergi un maraton(~42km)? Sau semi-maraton? Primul meu maraton! Povestea lui! Martie 2008.

  1. Salut Cristi, te’am gasit dupa concursul TM 😉

    Eram curios, cum te tii la curent de aparitia maratoanelor in Timisoara? Ma tenteaza si pe mine dar n-am vazut anunturi decat cu crosul firmelor && co.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Introdu numarul astfel incat suma sa fie corecta * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.