In Dilemaveche
Dilemele din viețile oamenilor
– interviu cu Cosmin ALEXANDRU, președintele Asociației „Erudio” –
De ce aţi ales tocmai acest nume care pare abstract şi oarecum elitist, Erudio?
Cred că aţi surprins foarte bine locul din care am plecat. Am plecat de la nevoia noastră ca oameni, ca manageri, să ne împrietenim cu lucruri care pînă atunci fuseseră mai curînd abstracte şi care ţin de latura culturală a procesului educativ prin care am trecut – şi în familie, şi în şcoală, şi în facultate. După ce am luat contactul cu societăţile vestice, am descoperit că ne lipsesc, în felul de comunicare şi relaţionare, tuşele calde, autentice şi care să transmită cu adevărat ceva. Ne-am pus problema cum am putea să răspundem acestei nevoi şi am creat modelele cu care Erudio a plecat la drum: scriere creativă, tehnici teatrale, vorbire in public, dialog şi dezbatere şi, nu în ultimul rînd, branding personal. Am încercat să „dezabstractizăm” nişte lucruri care păreau foarte departe; „erudiţia” părea un concept foarte accesibil cîtorva, puţini – şi cu un tip de efort care nu era din lumea noastră. Noi nu ne-am propus să devenim nişte erudiţi peste noapte, ci pur şi simplu să aducem nişte elemente de cultură, de cunoaştere – cu care lumea afacerilor nu era neapărat obişnuită – în lumea relaţiilor noastre de zi cu zi. Avantajele pe care le căpătăm nu ţin doar de lumea afacerilor – pentru că ne schimbăm şi relaţiile cu familia, cu prietenii, cu oamenii care ne sînt aproape.
După 5 ani, vi se pare că aţi avut succes?
Nu mi se pare. Sînt convins. Nu pentru că aşa cred eu, ci pentru că oamenii care au trecut pe la noi ne spun după aceea că viaţa lor se schimbă, şi ne întîlnim la diferite evenimente, şi aflu de la ei că au trecut printr-un anumit tip de îmbogăţire culturală şi sufletească la care nu mai sperau după ce au trecut prin parcursul educativ formal. Noţiunea de leadership creativ pe care am lansat-o şi pe care am înzestrat-o cu conţinut s-a referit mai degrabă nu la creativitatea „artistică” – înţeleasă îndeobşte ca „design” ori „publicitate” ori altceva – ci la creativitatea interioară: ce poţi face cu ce ai în tine? Ce mai trebuie să pui în tine în aşa fel încît tu în primul rînd să fii bucuros şi apoi să îi bucuri şi pe cei din jur? N-are legătură cu vreun domeniu sau altul, ci doar cu felul în care tu, ca persoană, înţelegi să te umpli cu lucruri bune.
Vă adresaţi unor manageri de vîrf. Sînteţi elitişti?
Sîntem elitişti, dar nu în privinţa funcţiilor sau a poziţiei sociale, ci în privinţa pretenţiilor pe care vrem să le avem de la noi. Vrem să ne trăim viaţa – şi să încercăm să creştem şi alţi oameni în acelaşi sens – cu anumite standarde şi valori. Adică să hotărîm ce e important pentru noi, cum anume putem să nu ne dezamăgim pe noi şi pe cei din jur şi să înţelegem cum putem fi mai buni în felul în care am văzut noi pe lumea asta că oamenii pot fi mai buni. Venim totuşi dintr-o istorie personală care n-a favorizat foarte mult acest lucru. Societatea românească n-a oferit – nici înainte de 1989, nici după – nişte modele foarte clare şi consistente. Fiecare ne-am ales modelele mai mult după ureche. Elita românească a fost decimată, eliminată la propriu, fizic – a fost foarte greu ca ea să se reconstruiască în perioada comunistă şi a fost şi mai greu ca ea să se exprime după 1989 şi să se constituie într-un model solid. Atunci, sîntem elitişti din această perspectivă: avem pretenţii de la noi şi vrem să ne construim nişte repere de valoare pe care să le putem susţine.
Continue reading →
Urmariti prezentarea in full-screen, click pe Meniu, in stanga jos, si apoi FullScreeen
