Monthly Archives: January 2011

Le Monde – Sondaj: 42% dintre francezi si 40% dintre germani considera Islamul o amenintare la identitatea nationala.

Comunitatile musulmane din Europa starnesc dezbateri periodice cu privire la compatibilitatea Islamului cu democratiile occidentale. Astfel, aproape jumatate dintre francezi si germani considera ca prezenta musulmanilor reprezinta o mare amenintare pentru identitatea tarilor lor, dezvaluie un sondaj realizat de IFOP (Institutul Francez de Opinie Publica) pentru Le Monde.
Via HotNews.ro, in Le Monde

Apropos si de studiul acesta al CNN-ului:
Mohammed, cel mai des intalnit nume in Anglia la bebelusi.

Sau de ce spunea Neagu Djuvara aici:

Proiectul european vi se pare viabil, dat fiind modul în care a răspuns UE crizei economice?

Dacă introduc cumva şi Turcia în Uniunea Europeană, atunci acest proiect nu mai e viabil deloc. Mă surprinde că unii politicieni europeni îşi pot închipui că Europa se poate întinde până în Iran. În plus, mai aduci în Europa vreo 70 de milioane de musulmani, după ce aici mai sunt vreo 25 de milioane. Prin urmare, continentul nostru va deveni majoritar musulman. O sută de milioane de musulmani în Europa înseamnă o sută de milioane de credincioşi practicanţi. Pe continentul nostru nu cred că sunt o sută de milioane de creştini practicanţi… Devenim minoritari.

Completare ulterioara:
Multumesc Adi pentru clip.
Cateva minute ce se bazeaza pe statistici de luat in calcul, ce demonstreaza cum datorita faptului ca noi crestinii nu facem destui copii + datorita imigratiei musulmane, lumea occidentala va deveni musulmana in 30-50 de ani.

Bun venit! Pe 7 ianuarie am lansat oficial blogul.

Aveti in partea dreapta foarte multe articole, grupate pe categorii.
Unele sunt convins ca o sa va placa. De un an de zile tot adun la ele.
Va invit sa le rasfoiti si decideti daca vreti sa va abonati pentru viitor sau nu.
Aici aveti linkul pentru abonare.
La fiecare articol puteti sa va spuneti parerea si sa dialogam.
Sa ne re-vedem cu bine.

Mai jos e mailul de anuntare oficiala Continue reading

Rezolutia mea pentru orice sarbatoare de acum incolo

Sa vorbesc cu oamenii des! Chiar si colindul pe mail e putin.

… Suntem inca o Romanie a miilor de minute de telefonie mobila de care nu avem neaparata nevoie, numai daca ar fi sa ne gandim ca tot grabiti am ramas la sfarsit de an. Ne multumim sa trimitem un sms la toate numerele din agenda, in loc sa schimbam doua vorbe cu fiecare om in parte. Si asa scapam “mai ieftin” cu un mesaj grabit trimis tuturor celor care ne-au fost aproape peste an, uitand ca la fel de ieftin il priveste si cel ce va citi mesajul pentru ca o va face pe masura efortului depus de cel care apasa doar un buton pentru cateva sute de urari. ….

Text complet Iulian Toma, AdPlayers

multumesc Laura Ruxanda

Un şef de poliţie puţin altfel – Kiran Bedi

Motto: Viata e un plan inclinat: ori urci, ori cobori.

Kiran Bedi are un CV surprinzător. Înainte să devină directorul general al poliţiei indiene, a fost managerul uneia dintre cele mai dure închisori ale ţării — şi a folosit o nouă abordare, concentrată pe prevenire şi educaţie pentru a o transforma într-un centru de învăţare şi meditaţie. Ea îşi împărtăşeşte gândurile despre leadershipul revoluţionar la TEDWomen.

Cick aici pentru clip in limba romana.

Cosmin Alexandru, despre Erudio

In Dilemaveche

Dilemele din viețile oamenilor

– interviu cu Cosmin ALEXANDRU, președintele Asociației „Erudio” –

De ce aţi ales tocmai acest nume care pare abstract şi oarecum elitist, Erudio?

Cred că aţi surprins foarte bine locul din care am plecat. Am plecat de la nevoia noastră ca oameni, ca manageri, să ne împrietenim cu lucruri care pînă atunci fuseseră mai curînd abstracte şi care ţin de latura culturală a procesului educativ prin care am trecut – şi în familie, şi în şcoală, şi în facultate. După ce am luat contactul cu societăţile vestice, am descoperit că ne lipsesc, în felul de comunicare şi relaţionare, tuşele calde, autentice şi care să transmită cu adevărat ceva. Ne-am pus problema cum am putea să răspundem acestei nevoi şi am creat modelele cu care Erudio a plecat la drum: scriere creativă, tehnici teatrale, vorbire in public, dialog şi dezbatere şi, nu în ultimul rînd, branding personal. Am încercat să „dezabstractizăm” nişte lucruri care păreau foarte departe; „erudiţia” părea un concept foarte accesibil cîtorva, puţini – şi cu un tip de efort care nu era din lumea noastră. Noi nu ne-am propus să devenim nişte erudiţi peste noapte, ci pur şi simplu să aducem nişte elemente de cultură, de cunoaştere – cu care lumea afacerilor nu era neapărat obişnuită – în lumea relaţiilor noastre de zi cu zi. Avantajele pe care le căpătăm nu ţin doar de lumea afacerilor – pentru că ne schimbăm şi relaţiile cu familia, cu prietenii, cu oamenii care ne sînt aproape.

După 5 ani, vi se pare că aţi avut succes?

Nu mi se pare. Sînt convins. Nu pentru că aşa cred eu, ci pentru că oamenii care au trecut pe la noi ne spun după aceea că viaţa lor se schimbă, şi ne întîlnim la diferite evenimente, şi aflu de la ei că au trecut printr-un anumit tip de îmbogăţire culturală şi sufletească la care nu mai sperau după ce au trecut prin parcursul educativ formal. Noţiunea de leadership creativ pe care am lansat-o şi pe care am înzestrat-o cu conţinut s-a referit mai degrabă nu la creativitatea „artistică” – înţeleasă îndeobşte ca „design” ori „publicitate” ori altceva – ci la creativitatea interioară: ce poţi face cu ce ai în tine? Ce mai trebuie să pui în tine în aşa fel încît tu în primul rînd să fii bucuros şi apoi să îi bucuri şi pe cei din jur? N-are legătură cu vreun domeniu sau altul, ci doar cu felul în care tu, ca persoană, înţelegi să te umpli cu lucruri bune.

Vă adresaţi unor manageri de vîrf. Sînteţi elitişti?

Sîntem elitişti, dar nu în privinţa funcţiilor sau a poziţiei sociale, ci în privinţa pretenţiilor pe care vrem să le avem de la noi. Vrem să ne trăim viaţa – şi să încercăm să creştem şi alţi oameni în acelaşi sens – cu anumite standarde şi valori. Adică să hotărîm ce e important pentru noi, cum anume putem să nu ne dezamăgim pe noi şi pe cei din jur şi să înţelegem cum putem fi mai buni în felul în care am văzut noi pe lumea asta că oamenii pot fi mai buni. Venim totuşi dintr-o istorie personală care n-a favorizat foarte mult acest lucru. Societatea românească n-a oferit – nici înainte de 1989, nici după – nişte modele foarte clare şi consistente. Fiecare ne-am ales modelele mai mult după ureche. Elita românească a fost decimată, eliminată la propriu, fizic – a fost foarte greu ca ea să se reconstruiască în perioada comunistă şi a fost şi mai greu ca ea să se exprime după 1989 şi să se constituie într-un model solid. Atunci, sîntem elitişti din această perspectivă: avem pretenţii de la noi şi vrem să ne construim nişte repere de valoare pe care să le putem susţine.

Continue reading