Andrei Plesu despre principii: surogate pentru lipsa de imaginatie a omului
Idei din articol:
– “Principiile sunt uneori cel mai inalt mod de a gandi al oamenilor care nu obisnuiesc sa gandeasca. Cand n-ai idei, faci rost de cateva principii si lucrurile merg de la sine”
– Schimb de scrisori intre Paul Zarifopol si Caragiale: Zarifopol i-a spus la un moment dat ca “ar trebui totusi tinut cont de niste principii”. Caragiale i-a raspuns: “Dragul meu! Se poate?!… Om batran si cu principii?!”, subintelegand ca la capatul unei vieti care isi are imprevizibilul ei, a ramane cu doua-trei principii este a ramane in mana cu un schelet.
– “Calitatea morala se vede in felul cum un om se poarta cu ceilalti. Exista oameni care au geniul comportamentului cu celalalt, care stiu sa reactioneze, sa stimuleze, sa accepte sa faca un pas inapoi sau un pas inainte, care stiu sa faca dansul acesta care este viata zilnica, fara ostentatie si iradiind o stare de bine. “A face binele” nu e strict a face fapte bune, ci a institui in jurul tau o retea de oxigen, o permeabilitate la ceea ce e valoare.”
Citeste-l direct pe HotNews sau in PDF.

Articol 2: despre “gandirea de meci” a romanilor: Rapidisti cu stelisti, basescisti cu pontisti si cu antonescisti. Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri
Idei din articol:
– “Intr-o tara in care Dan Diaconescu ia 20% din voturi, mi-e frica sa ma prezint!”
– Despre liderii actualei Romanii “Ar fi nevoie de cateva figuri care sa impuna respectul, nu simpatia. Nu hazul, nu carisma personala e cea care poate produce o politica adevarata. Asta produce populism, inflamatii sentimentale, gandire de meci”, a explicat Andrei Plesu in cadrul unei intalniri despre “morala, morale si printipuri”
Citeste-l direct pe HotNews sau in PDF

 

Aceleasi articole, in txt neformatat, mai jos.

 

 

Andrei Plesu despre “gandirea de meci” a romanilor: Rapidisti cu stelisti, basescisti cu pontisti si cu antonescisti. Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri
de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Sâmbătă, 26 februarie 2011

“Ar fi nevoie de cateva figuri care sa impuna respectul, nu simpatia. Nu hazul, nu carisma personala e cea care poate produce o politica adevarata. Asta produce populism, inflamatii sentimentale, gandire de meci”, a explicat Andrei Plesu in cadrul unei intalniri despre “morala, morale si printipuri”, sustinuta la Institutul Cultural Roman saptamana aceasta.

Printre ideile expuse: martiriul nu este o practica autohtona (“Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici”); in Vest, extrema dreapta este mult mai putin relevanta decat stanga (“Cand s-au implinit 20 de ani de la ’89, tot Occidentul a formulat aceasta sarbatorire in felul urmator: “Caderea Zidului Berlinului”. Nu s-a vorbit de comunism”)

De ce nu fac nimic intelectualii romani

“Ar fi nevoie de cateva figuri care sa impuna respectul, nu simpatia. Simpatia este cel mai periculos lucru! Baietii simpatici – “a se slabi!”, vorba lui Caragiale. Nu hazul, nu carisma personala e cea poate produce o politica adevarata. Asta produce populism, inflamatii sentimentale, gandire de meci. Rapidisti cu stelisti, basescisti cu pontisti si cu antonescisti. Lumea noastra arata ca un stadion fara arbitri. Spre asa ceva ar fi de mers, insa ma tem ca e nevoie de un schimb de generatie. Si asta o sa mai dureze”.

“Mereu apare intrebarea: “De ce nu fac nimic intelectualii? De ce nu se implica?” Cand se implica, se spune: “Ce cauta, dom’le? De ce nu-si vad de treaba lor? De ce nu stau sa scrie carti? Ce cauta ei pe scena politica?”

Nu mi se poate reprosa ca nu “m-am bagat”. M-am bagat si la Ministerul Culturii, si la Ministerul de Externe, si la Cotroceni… unde nu m-am bagat? Asa incat pe forumuri sunt destui care, dupa fiecare articol, imi reproseaza cum am fost eu cu toate puterile. Si cu ce m-am ales?”

“Intr-o tara in care Dan Diaconescu ia 20% din voturi, mi-e frica sa ma prezint!”

“In general, sunt reticent la ideea “faceti ceva!”, pentru ca in Romania exista obiceiul ca fiecare sa ceara celorlalti sa faca ceva. Ori intelectualilor, ori clasei politice, deci sa faca altcineva ceva.

Eu ma indoiesc ca daca, prin absurd, noi am intra in politica si am candida la cine stie ce functie, am avea electorat. Nu. Asa cum simt eu electoratul roman dupa 20 de ani de experienta post-revolutionara, nu mi-e clar care-i sunt criteriile. Intr-o tara in care Dan Diaconescu ia 20% din voturi, mi-e frica sa ma prezint!”

Politica in Romania: cum toti marii romani au cazut intr-un fotoliu

Spunea fiul unui mare intelectual: “Domnu’ Plesu, vreau si eu un pic de putere!” Si a pus punct si apoi a spus: “Cat mai multa!”

Andrei Plesu
“In Romania exista un microb de a face politica. Il observa si Constantin Noica: toti marii romani au facut ce-au facut si au cazut intr-un fotoliu. De la Titu Maiorescu pana la Iorga, de la Octavian Goga pana la Lucretiu Patrascanu.

Spunea fiul unui mare intelectual: “Domnu’ Plesu, vreau si eu un pic de putere!” Si a pus punct si apoi a spus: “Cat mai multa!” A capatat nitica, a ajuns la un moment dat ministru, dar n-a durat.

Mereu se spune: “N-am avut si noi un Havel!” N-am avut! Dar fiindca nu l-am avut atunci, nu putem sa-l avem nici acuma. Asta e problema cu Havel: noi atunci trebuia sa facem rost de cineva care sa se comporte ca el.”

Daca un ministru are 14 solutii la o problema, atunci nu exista solutii

“Mi-aduc aminte de un episod din Guvernul Antonescu. Mi s-a povestit ca era subsecretar de stat Mircea Vulcanescu. Si primul ministru i-a spus: “As vrea pana saptamana viitoare o solutie la urmatoarea problema financiara.” Si Mircea Vulcanescu a venit dupa o saptamana si a spus: “Am 14 solutii”. Asta e mortala! Daca un ministru are 14 solutii, atunci nu exista solutii.

Au fost guverne in Romania, dupa ’89, care aveau acest tip de imaginatie legislativa, ceea ce facea ca unele sedinte de guvern sa dureze cate 12 ore si sa se incheie cu propozitia “ne oprim aici, revenim data viitoare”.

Intelectualul nu e necesarmente un om de decizie, nu mai spun ca nici calitatea intelectuala nu e o garantie pentru calitatea morala. Exista foarte multi oameni cititi si defecti. Eu i-as sfatui sa stea deoparte, sa fie “spectatori angajati”, sa intervina atunci cand e ceva de spus, chiar daca nu tine nimeni cont de asta”.

Despre miscarea legionara

“Ma tem de “miscari” care au solutii, instrumente si decizii. Si care ma fac fericit chiar daca eu nu vreau. O miscare de tipul asta a fost si miscarea legionara”.

De ce nu intelege Andrei Plesu miscarea legionara:

* “mi se pare necrestineasca (desi ea avea simbolistica crestina in axa ei): eu nu inteleg cum poate o miscare crestina sa umble cu pistolul la brau si sa casapeasca oameni in spital. Nu cred ca crima exista in legea morala crestina.
* nu cred ca acel cult pentru moarte al miscarii legionare este foarte romanesc. Ciobanul din Miorita, care e dat mereu ca exemplu de personaj caracteristic pentru Romania, nu se duce sa le ia gatul celorlalti. O incaseaza si intra pe alta traiectorie de destin. Dar nu sare la bataie. Daca ar fi sarit la bataie, am fi avut de-a face cu un western. Dar Miorita nu e un western!”

Ideea mortii si a sacrificiului prin moarte e ceva musulman, nu ceva ortodox si nici romanesc. Se practica in tarile arabe foarte mult. De altfel, exista o varianta a ortodoxiei care seamana a islamism. Un fel de furie de ayatollah, care vrea sa se rezolve lucrurile scurt, cu ghilotina”.

“Din punctul meu de vedere, martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici, adica macar sa declari ca nu e in regula si sa suporti consecintele (care nu puteau fi fatale, insemnau o trimitere la munca de jos, intr-o manastire de granita).

N-avem aceasta pornire si ma tem de cei care o propun. Cand a aparut scandalul cu cipurile, au fost reprezentanti ai clerului care au spus: “E 666, mana diavolului, nu va lasati, mai bine sa ne aruncam cu pieptul in sabii!” Brusc, dupa ce s-au purtat musulmani un timp, acum erau kamikaze.”

De ce Eliade, Cioran, Noica, Nae Ionescu au fost apropiati ai miscarii legionare

“Putem sa ne imaginam un raspuns de ordin psihologic. Se pare ca erau episoade exasperante in felul de a face politica in Romania si in felul cum aratau ele la un moment dat. Sunt momente cand chiar si cei mai pasnici spun: “domle, astia trebuie lichidati, alta solutie nu e”.

Tatal meu, care era un om extrem de bland, din cand in cand avea o incruntatura severa si spunea: “da-mi o mitraliera si rezolv totul”. Daca-i dadeai o mitraliera, isi tragea in degete.

Constantin Noica, explicandu-i lui Andrei Plesu de ce a aderat la miscarea legionara

“Intai marturisesc ca eram exasperat de ce vedeam in jur. Calea Victoriei ma exaspera. Vedeam in jurul meu oameni bine imbracati, ajunsi, bogati. Si imi spuneam: ceva nu e in regula, astia trebuie s-o pateasca! Adevaru-i ca au patit-o…!

Al doilea lucru: politica ajunsese extrem de confuza.

Martiriul nu este o practica autohtona. Nu cunosc mari teologi care sa fi acceptat chiar martiraje minore cand s-au daramat biserici.

Andrei Plesu
Si al treilea lucru: cand mi s-a cerut sa intru in miscarea legionara, am spus: n-o fac cata vreme sunteti la putere. Voi aveti rost doar ca ferment de opozitie. La putere nu e un loc potrivit pentru voi. Cand veti fi in opozitie si veti avea dificultati, promit sa ader”.”

“Si era in Franta, la o bursa de doctorat in filosofie, cand a avut loc rebeliunea. Si atunci si-a adus aminte ca a promis ca, atunci cand ei o sa aiba dificultati, adera. Si a dat o telegrama: “V-am promis, ma execut!” A fost ceea ce el numea mai tarziu “un gest etic” care l-a costat, pentru ca era o gesticulatie etica. A respectat un principiu: promisese, deci s-a inscris.

Dar ultimul argument pe care l-a dat a fost urmatorul: “A fost pentru prima oara in istoria moderna cand am simtit ca I.L. Caragiale nu mai tine”.

In romania, Caragiale a fost valabil tot timpul. Chiar si sub comunism. Stiti definitia lui Belu Zilber: “Comunismul romanesc a fost un amestec de I.V. Stalin si I.L. Caragiale”.

Regreta Constantin Noica aceasta eroare de tinerete si era unul dintre motivele pentru care ne sfatuia sa nu ne amestecam niciodata in politica. Insa e un fapt ca generatia lui a fost marcata de o miscare ce voia sa salveze tara.

Noica – un om gentil, un gazetar… fioros

Articolele scrise de Constantin Noica in Buna Vestire, o gazeta legionara, erau destul de fioroase. Si Noica nu pot sa va spun ce fel de om gentil, delicat, bine crescut, cuviincios era.

Si nu atat articolele, cat contextul. Prima pagina, unde era editorialul, avea o fotografie de obicei. Fotografia consta de multe ori intr-un cadavru pe care un legionar punea un bocanc, iar alaturi era un editorial de Constantin Noica. Si eu am scris inainte de ’89, in reviste, imediat dupa poza lui Ceausescu. Asa incepeau revistele… asa incepea si Abecedarul.

“Da, dar totusi comunismul a fost, la baza, o idee buna, generoasa”

“In Occident, extrema dreapta este mult mai putin relevanta, in timp ce extrema stanga este foarte activa. Sau sa zicem stanga “accentuata”, sa nu zicem “extrema” neaparat. Dar e un fapt ca exista oameni care fac cariera in Occident cu o ideologie suparator stangista.

Atunci cand s-au implinit 20 de ani de la ’89, tot Occidentul a formulat aceasta sarbatorire in felul urmator: “Caderea Zidului Berlinului”. Nu s-a vorbit de comunism…

Andrei Plesu
De cate ori s-a incercat la nivel european (Consiliul Europei, comunitatea europeana) sa se puna problema unei condamnari de principiu pentru declararea comunismului ca fiind o ideologie criminala – nu s-a reusit.

Observati ca atunci cand s-au implinit 20 de ani de la ’89, in 2009, tot Occidentul a formulat aceasta sarbatorire in felul urmator: “Caderea Zidului Berlinului”. Nu s-a vorbit de comunism… E o cruce pe care o ducem. Nu vad o solutie prompta. E adevarat ca si lucrurile sunt diferite. Dupa razboi, a fost relativ usor sa faci un proces celor invinsi, cu documente, cu martori, ceea ce e mult mai complicat in cazul comunismului.

Exista o replica ce ni se da des: “Da, dar totusi comunismul a fost, la baza, o idee buna, generoasa”. Nu stiu daca cineva care e impuscat in cap, e fericit daca e impuscat in numele unei idei generoase, decat daca e impuscat in cap in numele unei cretine. Glontul tot acolo merge.

STASI versus Securitatea romaneasca

La Budapesta s-a deschis un muzeu acum cativa ani: Muzeul Totalitarismului. E impartit in doua: o parte dedicata fascimului si o parte dedicata comunismului. Lasa ca a starnit proteste in Occident, in sensul ca s-au pus pe acelasi plan cele doua lucruri, care de fapt sunt diferite! Dar eu am observat, vazand acel muzeu, altceva: pentru nazism exista o puzderie de documente! Nemtii au filmat tot, au consemnat tot, au acte, dom’le! N-au lasat lucrurile la intamplare. De partea cealalta, in salile dedicate comunismului era cate o masina de scris, cate un steag, cate o motocicleta, obiecte curente de politie. E flagranta aceasta deosebire.

Stiti ce a facut CNSAS-ul german cand a umblat la documentele securitatii lor, STASI? Au avut urmatoarea surpriza: STASI, ca si securitatea noastra, distrusese foarte multe documente. Dar stiti cum? Le taiasera fasii mici si le pusesera in saci. Si sacii s-au pastrat. Institutul Gauck a desfacut sacii, a gasit o echipa de nemti care sa puna fasii macaroanele acelea la loc si s-au refacut documentele. Sa nu credeti ca in Romania s-a intamplat altceva: s-a dat foc pur si simplu! E un profesionalism…!

Romania “descurcaretilor”: “Pentru descurcareti, orice schimbare incurca”

“La noi exista un fel de exces al adaptarii. Noi ne adaptam si la criza! Lumea “se descurca”: intr-un fel baroc, complicat, colateral, dar se descurca. Ati vazut emisiunile despre criza? Talk show-urile sunt de o buna dispozitie tulburatoare. Uimitor! Toti vorbesc de catastrofe si fac bancuri si rad.

Noi n-am facut reforme intr-un ritm suficient de alert, pentru ca ne-am descurcat si fara. Daca te descurci, nu vrei sa schimbi nimic. Pentru ca orice descurcareala se adapteaza la o situatie data. Daca schimbi situatia, trebuie sa schimbi descurcareala. Ori n-are rost! Pentru descurcareti, orice schimbare incurca!”

 

Andrei Plesu despre principii: surogate pentru lipsa de imaginatie a omului
de Cosmin Navadaru HotNews.ro
Sâmbătă, 26 februarie 2011,

Andrei Plesu
“Principiile sunt uneori cel mai inalt mod de a gandi al oamenilor care nu obisnuiesc sa gandeasca. Cand n-ai idei, faci rost de cateva principii si lucrurile merg de la sine”, a explicat Andrei Plesu in cadrul unei intalniri despre “morala, morale si printipuri”, eveniment desfasurat la Institutul Cultural Roman, saptamana aceasta. “La capatul unei vieti care isi are imprevizibilul ei, a ramane cu doua-trei principii este a ramane in mana cu un schelet”.

Cateva probleme de morala ridicate de calugari in Pateric (o colectie de invataturi si de experiente duhovnicesti)

“Daca nu te eliberezi de compasiune, n-o sa ajungi niciodata monah”. Dar asta a zis-o totusi un om care a fost un mare calugar. El vrea sa spuna ca daca nu mergi spre tinta optiunii tale stiind la un moment dat sa te detasezi de tot, n-ai nici o sansa s-o atingi.

“Se uita ca cel care a spus “sa nu preacurviti!” a zis si “sa nu judecati!”. Ganditi-va de cate ori pe zi judecam pe celalalt. Si asta in mod spontan, e aprope un fel de a fi al omului.

Cateva idei despre morala

* “Unii confunda morala cu jurisprudenta: “Moral e sa respecti legile”. Nu este asa, pentru ca nu exista legi pentru cate lucru trebuie facute intr-o viata de om. Legile se ocupa de ceea ce e legiferabil. Dar viata noastra, in general, nu e facuta din lucruri regiferabile”.
* Filosofia lui Noica spune: “Daca tocmai mergi spre rai si te intalnesti cu o caruta rasturnata si te opresti s-o pui la loc pe roti (dar fiind in drumul spre rai), nu-ti faci treaba”. Tot Noica aplica aceasta idee spunand ca Mircea Vulcanescu, aflat in puscarie, a gresit cand si-a sacrificat viata proprie salvand viata unui tanar care era langa el.
* Nicu Steinhardt, in puscarie, recunoastea ca a descoperit “virtutea de a minti”: “Daca nu-ti minti anchetatorul, te comporti imoral”.
* “S-a stabilit in anumite cercuri ca e mai bine sa fii judecat de toata lumea la sfarsit. Pentru ca avem o imagine globala despre tot. In ultima clipa, el poate avea o rasucire de asezare spirituala care sa modifice cu totul perceptia asupra lui”.
* “Calitatea morala se vede in felul cum un om se poarta cu ceilalti. Exista oameni care au geniul comportamentului cu celalalt, care stiu sa reactioneze, sa stimuleze, sa accepte sa faca un pas inapoi sau un pas inainte, care stiu sa faca dansul acesta care este viata zilnica, fara ostentatie si iradiind o stare de bine. “A face binele” nu e strict a face fapte bune, ci a institui in jurul tau o retea de oxigen, o permeabilitate la ceea ce e valoare.”
* “Un domn in varsta, pe o banca, in gradina, a spus: morala este armonie cu natura. Domnul asta trebuie sa fi fost indian! Pentru ca asa arata in India veche conceptul legii morale. Legea morala inseamna sa fii in acord cu dharma, deci cu ordinea superioara, cosmica a lucrurilor. Sa nu o contrariezi, sa nu o incurci, sa mergi o data cu mediul in care te afli, fara sa pui piedici, fara sa te extragi din el. Sa intri in mecanism, sa curgi o data cu el.

Morala – intre bine si rau: “Doamne, ajuta-ma sa nu-mi pun vreodata problema raului”

“Binele nu e acelasi peste tot, raul nu este acelasi peste tot: in unele tari trece de bine ceea ce in alta tari, in mod traditional, trece de rau. Exista insa ceva care e peste tot la fel: ideea ca exista o diferenta intre bine si rau, ca unele lucruri sunt bune si unele nu sunt bune”.

“Exista o poveste despre o doamna din aristocratia britanica. Ea spunea ca se roaga in fiecare seara asa: “Doamne, ajuta-ma sa nu-mi pun vreodata problema raului”. Pentru ca daca iti pui problema raului esti pe un teritoriu foarte periculos. Sanctiunea morala impune un fel de asumare a unei distinctii clare intre bine si rau.”

Principiul – un surogat pentru lipsa de imaginatie a omului

“Toti aveti in familie pe cineva care a ajuns la o varsta matura: “eu am avut in viata 2-3 principii”. Toti au principii!

Principiul vine de la un cuvant latinesc ce inseamna, pur si simplu, “inceput”. Cuvantul cu care incepe Biblia este “in principio”. Principiul e bun in masura in care este o rampa buna de lansare a vietii tale si a judecatilor tale.

Daca ai principii, daca crezi in functie de ele, nu mai ai nevoie sa gandesti, nu mai ai nevoie sa ai initiative, e suficient sa le aplici. Ai 5, 8, 20 de principii si le executi! Principiile gandite in felul asta, ca niste reguli de fier care trebuie aplicate clipa de clipa, ii iau libertatea omului de a se misca nuantat.

In viata concreta, oamenii nu sunt asa de principiali. Toate ideologiile sunt principiale, toate utopiile sunt principiale. In viata concreta, oamenii sunt mai flexibili. Exista si o intermitenta a principiilor: sunt moment cand ai principii si momente cand nu exista asa ceva…

Uneori, lipsa de imaginatie trece drept tarie de caracter sau principialitate. In general, Caragiale a avut intuitia a ce inseamna sa-ti ratezi viata si sa-ti batjocoresti inteligenta, invocand la nesfarsit “printipiile”.

Schimb de scrisori intre Paul Zarifopol si Caragiale (Zarifopol se afla la Bucuresti, Caragiale in Berlin): Zarifopol i-a spus la un moment dat ca “ar trebui totusi tinut cont de niste principii”. Caragiale i-a raspuns: “Dragul meu! Se poate?!… Om batran si cu principii?!”, subintelegand ca la capatul unei vieti care isi are imprevizibilul ei, a ramane cu doua-trei principii este a ramane in mana cu un schelet.

Principiile sunt uneori cel mai inalt mod de a gandi al oamenilor care nu obisnuiesc sa gandeasca. Cand n-ai idei, faci rost de cateva principii si lucrurile merg de la sine”.

Principiul – intre estetic si religios

* “Daca exista un mesaj al Evangheliei, acesta este mesajul unei etici dincolo de principii: Iisus sta de vorba cu vamesi, sta la masa cu ei, iarta prostituate, face lucruri care scandalizeaza lumea in care se misca, promite talharului de langa el raiul…”
* “Nu se poate fara principii, dar ele trebuie sa se rezume la o declansare. Altfel, se cade in estetica: “nu e frumos sa faci asa”.”
* “Principiile sunt niste repere, dar nu indica traseele de parcurs, nu indica accidentele de parcurs. Ele nu sunt niste legi de tipul celor fizice: legea morala nu seamana cu legea gravitatie. Si o situatie de viata nu este o ecuatie.”

Principialitatea in perioada comunista

“Fara simtul imprejurarilor, fara experienta concretului, fara simpatie umana, fara o anumita mobilitate interioara, principiile duc la o lume geometrica de tipul celei in care sa trait pana in ’89 la noi”.

“Pentru generatia mea, cuvantul principial are rezonante care sper ca pentru generatia mai tanara au disparut. Inainte de ’89 existau “atitudini principiale”, existau “relatii neprincipiale” (iubirea cu cineva cu care nu aveai acte se numea o “relatie neprincipiala”)”.

“Nimic din ce traim noi nu trimite la o lege!”

O lege se poate naste in doua feluri:

* prin generalizare, prin inductie: pornind de la realitati si acumuland mai multe fapte reale, scoatem la suprafata un principiu, o lege. “Ne uitam in jur, analizam, punem un grup de cercetatori sa studieze statistic cateva mii de cazuri si la sfarsit tragem concluzia ca legea optima e cutare. Asta insa nu merge in morala. Pentru ca daca noi luam comportamentul individual, metabolismul direct al vietii drept materie prima pentru lege, ne smintim. Nimic din ce traim noi nu trimite la o lege!”
* prin deductie: deducem o lege dintr-un principiu care nu este imediat. “Religiile produc un cod moral pe aceasta cale. Exista un principiu suprem, o ordine suprema. Si din acea ordine deriva anumite principii, un anumit cod moral”.

“Exista coduri morale care se nasc asa: “dom’le, la noi, cei mai multi insi prefera sa mearga goi”. Deci: cine umbla imbracat incalca legea. Nu spun un lucru suprarealist: au existat si cred ca mai exista comunitati primitive care mor de ras cand apare unul imbracat. Asta inseamna un cod local. Despuierea este o conditie acceptata moralmente si existentialmente. Pentru ca e dedusa, mai exact este indusa dintr-un principiu de fapt.

Dar ca sa se nasca totusi o morala, eu pretind ca e nevoie de un principiu transcendent, un concept al ordinii din care sa deduci un tip de comportament si asta fac in general religiile.

Political correctness si teoria manipulationista

“Ideea ca nu exista posibilitatea pentru inteligenta omeneasca sa nu faca nici nu progres in materie de cunoastere, pentru ca chiar cand omul e inocent, el de fapt e manipulat – asta e o teorie manipulationista. Noi credem ca avem o opinie sincera, dar de fapt suntem lucrati. Noi credem ca am ajuns la un adevar, dar de fapt am fost impinsi discret de niste gasti ciudate catre acel adevar – tipul asta de gandire relativista ma scoate din minti.

Si asta a dus si la un anumit tip de politically correctness. Intrucat nu exista valori stabile si definitive, trebuie sa te comporti ca si cum n-ar exista valori. Mai exact ca si cum totul are aceeasi valoare. Aceasta omogenizare a valorilor produce pana la urma efecte spectaculoase.

De pilda: grija ca nu cumva in numele unui adevar sa faci discriminari periculoase si urate.

* Daca la un concurs de crainici de televiziune se prezinta noua destepti si un prost, tendita e sa-l iei pe prost. Pentru ca daca iei unul din aia destepti, se simte discriminat prostul.
* Daca se prezinta unul gras si unul slab, il iei pe ala care e mai complexat.
* Daca se prezinta trei filipinezi, patru negrese si sapte albi, caucazieni, e preferabil sa iei ori un filipinez, ori o chineza, pentru ca altfel esti rasist.

Tipul asta de a introduce acest fel de criterii in discernamantul cotidian mi se pare jignitor si fata de cei pe care vrea sa-i discrimineze pozitiv. Pentru ca cineva ales, deoarece e negru sau filipinez sau gras sau prost, e cineva jignit in structura lui intima. El vrea sa castige pe merite pure, nu pe discriminari pozitive.”