Update 2013.03.08, 23:00
Cristi imi multumeste ca am o parere atat de buna despre el, insa adauga ca nu e deloc milionar 🙂
E de-o varsta apropiata mie.
Crestinismul corect.
“Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.” (Galateni 6:1)
Nicio comunitate nu este uniformă. Unii sunt mai înaintați duhovnicește, alții începători. Unii greșesc mai des, alții mai puțin.
Privirea noastră este de multe ori asimetrică. Îndreptată asupra aproapelui, vede defectele și limitările. Îndreptată asupra noastră, vede calitățile.
Cu fratele este aspră și rece. Cu sine este îngăduitoare și caldă. Căldura focului părerii de sine.
Cu aproapele își aduce de grabă aminte de tot felul de răutăți și necazuri pricinuite. Cu sine, uită repede și alege să își amintească numai de cele bune săvârșite.
Pentru sine găsește scuze și justificări. Pentru aproape privirea noastră judecă superficial și fără să ezite.
Un om cu părere de sine nu suportă prezență celor care, își închipuie el, sunt mai slabi, inferiori. Cei care greșesc.
Un om care se crede drept, va simții întotdeauna nevoia acidă de a corecta pe cei din jurul său. Nesuportând prezența lor, cu ale lor defecte, va dori să îi facă pe cei din jurul său la fel ca el. El este acum modelul după care este judecat aproapele.
Uită că judecata este doar a lui Hristos fiindcă Hristos este Dumnezeu-Om, Cel care ne-a dat nouă posibilitatea să ne facem oameni-dumnezei prin asemănarea cu El.
Și uitarea aceasta face loc gândului că suntem ceva, că avem deja o statură. Mintea nefiind preocupată de propriile-i defecte și păcate, se va năpusti în afară și se va preocupa cu defectele celorlalți.
Împărăția cerurilor este înlăuntru nostru. Înăuntru trebuie să privim. Și să vedem întunecimea și murdăria care încă există și pe care doar pocăința le poate curăța.
“Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor”. Este primul îndemn pe care ni l-a dat Hristos, Dumnezeu și Om, care S-a întrupat pentru noi și pentru a noastră mântuire.
Și mântuirea este împreună locuirea cu Dumnezeu și vederea lui Dumnezeu. Iar cei ce Îl vor vedea pe Dumnezeu sunt cei cu inima curată, cei ce și-au curățit inimile prin plânsul permanent al pocăinței. Pocăința nu este un moment din viața noastră. Este o stare, pe care o avem sau nu o avem. Dacă ne vom înfățișa înaintea lui Hristos în stare de pocăință, vom intra în Împărăția cerurilor. Dacă ne vom apropia de Judecător în stare de nepocăință, adică de judecare a aproapelui și de auto-justificare, nu vom intra în Împărăția cerurilor.
Cel care caută corectitudinea, nu va găsi sfințenia. Cel ce împlinește regulile, nu va respecta legea iubirii. Hristos nu ne-a poruncit să fim corecți unii cu alți. Ci să ne iubim unii pe alții.