Bob Parsons credits 16 rules for propelling him from humble youth to his role today as CEO and Founder of GoDaddy.com

1. Get and stay out of your comfort zone.
I believe that not much happens of any significance when we’re in our comfort zone. I hear people say, “But I’m concerned about security.” My response to that is simple: “Security is for cadavers.”

2. Never give up.
Almost nothing works the first time it’s attempted. Just because what you’re doing does not seem to be working, doesn’t mean it won’t work. It just means that it might not work the way you’re doing it. If it was easy, everyone would be doing it, and you wouldn’t have an opportunity.

3. When you’re ready to quit, you’re closer than you think.
There’s an old Chinese saying that I just love, and I believe it is so true. It goes like this: “The temptation to quit will be greatest just before you are about to succeed.”

4. With regard to whatever worries you, not only accept the worst thing that could happen, but make it a point to quantify what the worst thing could be.
Very seldom will the worst consequence be anywhere near as bad as a cloud of “undefined consequences.” My father would tell me early on, when I was struggling and losing my shirt trying to get Parsons Technology going, “Well, Robert, if it doesn’t work, they can’t eat you.”

5. Focus on what you want to have happen.
Remember that old saying, “As you think, so shall you be.”

6. Take things a day at a time.
No matter how difficult your situation is, you can get through it if you don’t look too far into the future, and focus on the present moment. You can get through anything one day at a time.

7. Always be moving forward.
Never stop investing. Never stop improving. Never stop doing something new. The moment you stop improving your organization, it starts to die. Make it your goal to be better each and every day, in some small way. Remember the Japanese concept of Kaizen. Small daily improvements eventually result in huge advantages.

8. Be quick to decide.
Remember what General George S. Patton said: “A good plan violently executed today is far and away better than a perfect plan tomorrow.”

9. Measure everything of significance.
I swear this is true. Anything that is measured and watched, improves.

10. Anything that is not managed will deteriorate.
If you want to uncover problems you don’t know about, take a few moments and look closely at the areas you haven’t examined for a while. I guarantee you problems will be there.

11. Pay attention to your competitors, but pay more attention to what you’re doing.
When you look at your competitors, remember that everything looks perfect at a distance. Even the planet Earth, if you get far enough into space, looks like a peaceful place.

12. Never let anybody push you around.
In our society, with our laws and even playing field, you have just as much right to what you’re doing as anyone else, provided that what you’re doing is legal.

13. Never expect life to be fair.
Life isn’t fair. You make your own breaks. You’ll be doing good if the only meaning fair has to you, is something that you pay when you get on a bus (i.e., fare).

14. Solve your own problems.
You’ll find that by coming up with your own solutions, you’ll develop a competitive edge. Masura Ibuka, the co-founder of SONY, said it best: “You never succeed in technology, business, or anything by following the others.” There’s also an old Asian saying that I remind myself of frequently. It goes like this: “A wise man keeps his own counsel.”

15. Don’t take yourself too seriously.
Lighten up. Often, at least half of what we accomplish is due to luck. None of us are in control as much as we like to think we are.

16. There’s always a reason to smile.
Find it. After all, you’re really lucky just to be alive. Life is short. More and more, I agree with my little brother. He always reminds me: “We’re not here for a long time, we’re here for a good time!”

Copyright © 2005-2007 Bob Parsons. All rights reserved.
via http://antonio-eram.weblog.ro/2008-06-05/395322/Bob-Parsons—16-reguli.html

In 1645, cu un singur vot diferenta, Oliver Cromwell a preluat controlul Angliei.
In 1776, cu un singur vot diferenta, limba oficiala în America a devenit engleza în loc de germana
In 1868, cu un singur vot diferenta, Rutherford Hayes a devenit presedintele SUA.
In 1876, cu un singur vot diferenta, Franta a trecut de la monarhie la republica.
In 1923, cu un singur vot diferenta, Adolf Hitler a preluat controlul Partidului Nazist si a schimbat cursul Istoriei.”

Sursa: University of Bucharest, Centre for Environmental Research and Impact Studies

via
http://adrian.filozofie.ro/rezultatele-sondajului/#comment-54957

Impotriva curentului: Pionierii vietii sanatoase

Intr-o societate in care totul devine mecanizat, in care legumele si animalele sunt crescute industrial si in care avem din ce in ce mai putin “natural” unii romani indrarnesc sa iasa din tipare. Sunt zece entuziasti, agricultori din nevoie sau prin vocatie, care reusesc sa tina in viata Biocoop, un mic magazin cu produse ecologice din Sibiu. Acum sase ani s-a inregistrat prima initiativa de acest fel din tara noastra. Intre timp, si-au imbogatit constant oferta de bunatati, iar astazi, acest mic grup de germani, romani, sasi si maghiari reuseste sa arate ca agricultura ecologica poate avea un viitor si in Romania.

de Ruxandra Stanescu

Este ora pranzului si la magazinul Biocoop din centrul Sibiului deja s-a terminat painea. Aici vin numai clienti fideli care, in ciuda crizei si a preturilor nu tocmai mici la produse, prefera intotdeauna bio-. Continue reading →

În condiţii normale, despre Dan Diaconescu n-ar fi trebuit să ştim nimic. Inteligenţa lui nu depăşeşte marginile unei sprinţare şmecherii de Caracal, raporturile lui precare cu limba română se înscriu strict într-o funcţionalitate de duzină, înfăţişarea şi comportamentul lui pendulează între banal şi stînjenitor. Ar fi putut fi organizator de chermeze într-un tîrg de provincie, ar fi putut, în cel mai bun caz, să facă o carieră de activist în vreun consiliu judeţean din Oltenia. Dar pentru că sîntem în România, acest ins „fără însuşiri“ (cum ar fi spus Musil) a devenit milionar şi vedetă. Ziarele vorbesc de o avere aiuritoare (30 de milioane de euro, 2 Rolls-Royce-uri, un Bentley, 2 elicoptere, iaht, vile etc.). A fost premiat de Asociaţia Profesioniştilor din Televiziunea Română, dar şi de alţii, a fost şef la Jurnalul naţional şi la Cotidianul, face rating, vrea să se extindă pe piaţa internaţională, iar de curînd, după dramoleta cu arestarea, ameninţă că va candida la preşedinţie, în numele unui nou partid, botezat, nici mai mult, nici mai puţin, „Partidul Poporului Român“. Să fie vreun secret genetic? (Aud că tatăl milionarului nu e nici el de ici de colo: a trimis o scrisoare preşedintelui SUA, propunîndu-i să instaleze o bază militară americană la Caracal). Cum să-ţi explici un asemenea succes, cum să pricepi transformarea neantului în stea? Nu poţi decît să citezi un admirator al OTV-ului, care, pe un blog, îi spunea tandru patronului: „ieşti (sic!) cel mai tare!“.

Dan Diaconescu nu are decît un singur criteriu: audienţa. Şi o singură abilitate: acomodarea la nivelul cel mai de jos al consumului public: cadavre pierdute, vraci providenţiali, scandaluri politice şi de familie, dezvăluiri senzaţionale. Prost-gust, trivialitate, sub-nutriţie intelectuală, hîrjoană calomnioasă, jeg. Justificarea? Lumii îi place. Lumea vrea! Lucrurile de genul ăsta îi plac, în orice caz, dlui Diaconescu. Ăsta e universul lui, dacă nu cumva mă înşel şi, de fapt, cînd nu e pe post, se dezmorţeşte niţeluş răsfoind Shakespeare sau Rimbaud. Da, lumea vrea tot soiul de ieftinătăţi, tot soiul de stimulente pentru viscere. Mă mir că nu vedem încă pe OTV execuţii în direct, seriale porno, copii torturaţi şi crime filmate „cu camera ascunsă“. Rating-ul ar deveni apocaliptic. Există, în fiecare din noi, o zonă inavuabilă de cruzime, curiozitate vicioasă, perversiune morală. A valorifica însă tocmai această zonă, a întărîta ce e mai rău în om, a face spectacol din mizerie, a convoca „publicul larg“ la o extatică bălăcire în lături e cinic, e iresponsabil, e ucigător. Sper că, din cînd în cînd măcar, Dan Diaconescu are mici insomnii, vagi nelinişti sufleteşti: în fond, e un periculos distribuitor de droguri, un instigator la disoluţie sufletească, la torpoare mentală, la sub-umanitate.

Şi totuşi, ni se spune – o spune Dan Diaconescu însuşi – România se bucură să-i devoreze oferta. Am mai spus-o: nicăieri în lume (atîta cît pot vorbi din experienţă directă) nu există un asemenea post de televiziune. Există posturi comerciale, există emisiuni îndoielnice, dar nicăieri nu se îngăduie unui utilizator al eterului să livreze, zece ore pe zi, dejecţie pură. Nici o televiziune cît de cît responsabilă nu-şi invită spectatorii să savureze haznaua. Dacă însă România poate fi echivalată cu „fanii“ OTV, atunci avem dreptul să spunem că România este o ameninţare la adresa propriei ei siguranţe naţionale. Nu teroriştii, nu corupţia şi cu atît mai puţin presa în ansamblul ei. Ci România lui Dan Diaconescu.

Aici atingem punctul central al perplexităţii şi al neliniştii. Căci în vreme ce CSAT face gafa de a-şi antagoniza întreaga lume gazetărească, punînd-o pe aceeaşi listă cu Bin-Laden, membri marcanţi ai aceleiaşi instituţii, de la preşedinte la prim-ministru, de la unii membri ai cabinetului la parlamentari subţiri „de-ai noştri“ consimt să apară la OTV. Cine critică puterea n-o poate face decît interesat şi se face vinovat de trădare. Cine omoară, seară de seară, suflete e frecventabil. Traian Băsescu face „în direct“ schimb de bancuri cu Dan Diaconescu, îi răspunde şugubăţ la întrebări de genul „v-aţi înşelat vreodată nevasta?“ sau „care din fetele din studio vă place mai mult?“ şi stabileşte că 99% dintre români ascultă cu plăcere manele, (precizînd, totuşi, că el personal e mai „elitist“: se distrează cu colinde „chiar şi vara“). Ştiu, aşa-i politica! E vorba de „fineţuri“ electorale, de strategice jocuri de picior. Dar asta nu face decît să-mi sporească îngrijorarea faţă de maladia naţională întruchipată de OTV. Şi să-mi amplifice teama faţă de România lui Dan Diaconescu.

via http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/romania-lui-dan-diaconescu Andrei Plesu

Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea. Despre importanta eticii in mediul de afaceri ne vorbeste Cristian Ducu, coordonator al “Centrului de Cercetare in Etica Aplicata” din cadrul Facultatii de Filosofie(Universitatea Bucuresti).

“Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine.” declara Cristian Ducu.

Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme

Filosoful francez Jean-Loup d’Autrecourt amintea de curand faptul ca “lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave”. Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.

“Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani” explica Cristian Ducu.

Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca “daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare.”

Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros

Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: “codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?”.

Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.

In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?

De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?

“Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia” explica Cristian Ducu.

Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza

Un studiu realizat de “Knights of Columbus” si “Marist College Institute for Public Opinion” in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.

Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.

Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.

Intr-un articol din revista “Liberate the Mind”, profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: “Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor.”

de aici http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-7466840-solutia-anticriza-pentru-companii-moralitatea.htm

daca n-o sa invat chineza candva, sa-mi ziceti looser

un reportaj fain mai jos

p1. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/visul-chinezesc-la-romania-te-iubesc-partea-i.html

p2. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/visul-chinezesc-la-romania-te-iubesc-partea-a-ii-a.html

p3. http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/visul-chinezesc-la-romania-te-iubesc-partea-a-iii-a.html

# despre cel mai mare mister pe care vrea sa-l elucideze: vreau sa stiu de ce Universul exista, de ce exista ceva mai maret decat orice altceva
# despre Dumnezeu: ceea ce-L poate defini pe Dumnezeu este sa te gandesti la El ca o intrupare a legilor naturii. Totusi, aceasta nu este ceea ce majoritatea oamenilor ar gandi despre acel Dumnezeu. Oamenii au creat o fiinta asemanatoare lor cu care pot avea o relatie persoanala. Cand te gandesti la vasta intindere a Universului si cat de insignifianta este in ea o viata umana, aparuta din accident, acest lucru pare aproape imposibil
# despre religie: exista o diferenta fundamentala intre religie, bazata pe autoritate, si stiinta, care e bazata pe observatie si intelegere. Stiinta va invinge deoarece functioneaza
# despre viata extraterestra: cautarea extraterestrilor nu este o decizie inteleapta
# sfaturi date copiilor: 1. Amintiti-va sa va uitati sus, la stele si nu jos, spre pamant. 2. Niciodata sa nu abandonati munca, pentru ca va da sens si pentru ca viata este goala fara ea. 3. Daca sunteti suficient de norocosi sa gasiti dragostea, amintiti-va ca e acolo si nu o aruncati

de aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-7404852-video-stephen-hawking-despre-religie-stiinta-invinge.htm