Singurul obstacol care sta intre oameni si compasiunea dintre oameni — suntem noi. Imam Faisal Abdul Rauf

Nenea, un mediator de conflicte musulmane – crestine, sustine afirmatia din titlu.

Idei din clip:

  • “Batalia sinelui, batalia egoului.” Sursa problemelor umane au legatura cu egotismul, cu EU.
  • Toate religiile au aceleasi obiective, iubire, mila si compasiune, cunoastere absoluta si intelepciune, limba folosita difera doar.
  • Se apropie etapa in care oamenii isi vor transforma sabiile in taisuri de plug si vor invata sa nu se mai razboiasca niciodata.
  • Am ajuns la un stadiu din istoria omenirii, in care nu avem de ales. Trebuie, trebuie sa ne lasam jos egourile, sa ne controlam egourile, fie ca e un ego individual, personal, sau al familiei, sau al natiei.

Click aici pentru clip in limba romana.

5 thoughts on “Singurul obstacol care sta intre oameni si compasiunea dintre oameni — suntem noi. Imam Faisal Abdul Rauf

  1. Nu sunt de acord cu optimismul exagerat din “se apropie etapa in care oamenii isi vor transforma sabiile in taisuri de plug si vor invata sa nu se mai razboiasca niciodata.”
    Privind in jur, vedem decaderea morala, incalcarea tuturor legilor de supravietuire, exacerbarea individualismului si a egoului. Cand aceasta este tendinta care poate fi vazuta cu ochiul liber, cum putem sa acceptam cele spuse mai sus ? Stiu, putem daca inchidem ochii si refuzam adevarul. Dar eu personal nu vreau asa ceva (sa nu mai vad adevarul).

  2. Corect. Am sa ma opresc totusi la acest “sa se intample cu toti”.
    Experienta medicala m-a invatat ca probabilitatile sunt ceva minunat. Daca o boala are o probabilitate de aparitie de 1 la 100 milioane, pentru cel care o traieste este 100%.
    Asa si cu ce zice nenea acesta si multi altii pe care i-am urmarit. Pentru cei care traiesc schimbarea (nu am nici un alt nume la aceasta ora si sunt si intr-o stare de negativism extrem) e de 100%. Pentru ei restul nu conteaza.
    Dar eu sunt in starea / pozitia de a vedea si restul omenirii, cei care traiesc altfel. Poate unii pot sa ii uite, dar eu ii vad peste tot in jur. Si oricata stradanie depun nu pot sa nu vad ca numarul lor este din ce in ce mai mare. Parca pe zi ce trece, cu cat eu imi intaresc vederea (sa ii spun asa) cu atat devine mai evidenta tendinta generala de evolutie a sistemului social uman si cu atat mai inutila orice stradanie de-a mea de a spune si altora diverse lucruri.

    Sintetizand: cei orientati spre a vede cei care reusesc vad ce zice nenea, cei care vad sistemul in general vad cum societatea umana decade. Eu vad si pe unii si pe altii dar cu toata stradania, nu reusesc sa privesc doar la cei care reusesc.

  3. Cugetand mai adanc, pot sa si spun de ce nu reusesc. Toata viata am dorit si m-am straduit sa ajut oameni bolnavi sa se insanatoseasca. face parte din fiinta mea daca pot spune asta. Atunci, cum sa inchid ochii si sa nu ii vad pe cei suferinzi ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Introdu numarul astfel incat suma sa fie corecta * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.