Pentru cei care inca nu realizeaza puterea acestui instrument: Internet.
Tinerii activisti din Tunisia si Egipt au construit pe internet miscarea de rezistenta care a zguduit lumea araba. Povestea unei revolutii anuntate pe Facebook
Marţi, 15 februarie 2011
“Daca un grup mic de oameni din fiecare tara araba ar iesi si ar persevera cum am facut noi, acela ar fi sfarsitul tuturor regimurilor (din tarile arabe)”. Este declaratia unuia dintre membrii miscarii April 6 Youth, organizatoarea protestelor din 25 ianuarie, cele care au declansat revolta din Egipt ce a culminat cu retragerea presedintelui Hosni Mubarak. New York Times subliniaza intr-un amplu material publicat pe site-ul sau legatura dintre revolta din Tunisia si cea din Egipt, organizarea atenta a protestelor si semnificatia miscarii tinerilor pentru revolta egipteana si pentru lumea araba.
“Tunis a fost forta care a impins Egiptul de la spate, dar ceea ce a facut Egiptul va fi forta care va impinge lumea”, a mai spus Walid Rachid, membru in miscarea April 6 Youth, referindu-se la colaborarea dintre tinerii tunisieni si cei egipteni in realizarea protestelor.
Pe retelele de socializare, in special pe Facebook, tinerii din cele doua state au dat nastere unei noi forte in lumea araba – tinerii dedicati raspandirii democratiei. Sfaturile protestatarilor tunisieni, care l-au determinat pe liderul Ben Ali sa se retraga, inspirandu-i si pe opozantii lui Mubarak, s-au referit inclusiv la aspecte practice, cum ar fi: “Puneti otet sau ceapa sub esarfa pentru gazele lacrimogene”.
New York Times noteaza ca tinerii activisti s-au folosit de retelele de socializare online, dar si de disciplina miscarilor religioase pe care au combinat-o cu energia unor microbisti si cu un tip de precizie tipica unor chirurgi. Acestia au lasat deoparte vechile obiceiuri de a protesta si s-au orientat catre tactici de rezistenta prin non-violenta.
O revolutie planuita pe bloguri
Insa revolta din Egipt a inceput sa fie planuita in urma cu mai multi ani. Unul dintre liderii din April 6 Youth, Ahmed Maher, a inceput sa agite spiritele in 2005, adunand pana in prezent 4 arestari, insa gruparile de protestatari tineri au fost decimate de autoritati, astfel ca, pana in 2008, organizatorii s-au retras in spatele monitorului si au inceput sa planuiasca miscarea pentru democratie cu ajutorul tastaturilor.
Maher a pus bazele unui grup pe Facebook pentru a organiza o greva pe 6 aprilie 2008, care nu a adunat prea multi oameni. A urmat o revolta in Tunisia, realizata tot de un grup de protestatari tineri, iar egiptenii au pus bazele miscarii Tineret Progresiv. Cele doua grupuri au facut schimb de pareri si experiente pe Facebook si bloguri.
Maher si colegii sai s-au inspirat din miscarea tineretului din Serbia, care a ajutat la detronarea lui Slobodan Milosevic, si i-a primit ca aliati pe cei de la Academia Schimbarii, o organizatie din Qatar formata din tineri egipteni expatriati.
Un an mai tarziu, tinerilor din Egipt li s-a alaturat un aliat valoros – Wael Ghonim, director de marketing la Google, introdus in reteaua informala a opozantilor reunita in jurul lui Mohamed ElBaradei. Ghonim a pus bazele unui grup pe Facebook, We are all Khalid Said (numele unui egiptean ucis in bataie de politisti). Specialistul in marketing s-a folosit de materiale multimedia pentru a educa tinerii despre democratie si a atras sute de mii de utilizatori.
Dupa revolutia din Tunisia din 14 ianuarie, miscarea April 6 Youth a vazut oportunitatea. Peste 100.000 de oameni s-au inscris sa participe la “revolutia anuntata” de pe 25 ianuarie.
Miscarea April 6 s-a reunit cu suporterii lui ElBaradei, cu liberali si stangisti si cu aripa tinerilor din Fratia Musulmana.
Astfel ca pe 25 ianuarie, zeci de mii de oameni s-au aduant in Piata Tahrir. “Cand m-am uitat in jurul meu si am vazut toate aceste figuri necunoscute, chiar mai curajosi ca noi, am stiut ca asta a fost pentru regim”, a declarat Maher.
Dupa acest protest, sfaturile tunisienilor au fost de ajutor pentru organizarea si pregatirea tehnica pentru urmatorul – “Ziua Furiei”, 28 ianuarie.
Cand sustinatorii lui Mubarak au inceput sa ii atace cu pietre, protestatarii au fost initial fideli ideii de rezistenta prin non-violenta, insa in scurt timp nu au mai rezistat.
Aici a intervenit organizarea de tip ierarhic ai celor afiliati Fratiei Musulmane, obisnuiti cu disciplina, care i-au ajutat pe protestatari sa se imparta in echipe – unii faceau rost de pietre, altii le aruncau, altii construiau apararea, dar si experienta suporterilor din fotbal, obisnuiti sa se bata cu jandarmii.
Dupa ce armata a aratat ca nu va trage in protestatari si a incercat sa ii protejeze, balanta s-a inclinat clar in favoarea acestora.
In opinia lui Ghonim, care a fost retinut de politie si ulterior eliberat, revolutia a fost una civilizata.
“In Egipt locuiesc 85 de milioane de oameni si mai putin de 1.000 au murit in aceasta revolutie – cei mai multi ucisi de politie. Asta arata cat de civilizat este poporul egiptean. Acum cosmarul s-a sfarsit. Acum este timpul pentru vise”, a spus el.
Multumesc HotNews.