Imi convine nu-mi convine, este cel mai bun om politic in viata de la noi.
########
“Spionajul este un instrument al activităţii tuturor statelor. Nu există stat care să nu aibă spionaj şi contraspionaj. Există de când e lumea, iar astăzi e tot mai sofisticat. Sistemele de informare s-au folosit şi se vor folosi în continuare. Şi înaintea romanilor şi după ei, apoi în perioada imperiilor colonial sau economice, ba chiar şi în cazul marile companii. Cu toţii foloseau şi folosesc diverse surse de informare şi dezinformare. Trăim într-o lume a traficului de informaţii şi trebuie să ştim cum să ne apărăm” a afirmat Iliescu.
tot articolul, mai jos:
Cum văd doi foşti preşedinţi români SCANDALUL CABLEGATE- CE DOCUMENTE SECRETE PLECAU DIN ROMÂNIA ÎN SUA
Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu a comentat pentru gândul, dezvăluirile noului episod “Cablegate” – interesul SUA pentru “piaţa” politică din România, cu privire la datele biometrice ale liderilor politici, relaţiile între aceştia, precum şi relaţiile lor cu liderii ruşi.
“Aceste noi informaţii denotă mentalitatea de mare putere a SUA, care caută să obţină informaţii complete din toate coloniile lor” a declarat Ion Iliescu.
Întrebat dacă se referă în acest context la România ca la o colonie a Statelor Unite, fostul preşedinte a afirmat că “aceasta este o rotiţă într-un mecanism pe care ei vor să-l controleze”.
În context, Ion Iliescu a precizat că astfel de informaţii se pot subsuma specificului unor activităţi de spionaj, dar numai în funcţie de modul în care sunt interpretate datele. “Spionajul este un instrument al activităţii tuturor statelor. Nu există stat care să nu aibă spionaj şi contraspionaj. Există de când e lumea, iar astăzi e tot mai sofisticat. Sistemele de informare s-au folosit şi se vor folosi în continuare. Şi înaintea romanilor şi după ei, apoi în perioada imperiilor colonial sau economice, ba chiar şi în cazul marile companii. Cu toţii foloseau şi folosesc diverse surse de informare şi dezinformare. Trăim într-o lume a traficului de informaţii şi trebuie să ştim cum să ne apărăm” a afirmat Iliescu. El a precizat însă, că nu de fiecare dată, astfel de informaţii sunt folosite cu un scop negativ.
În altă ordine de idei, Ion Iliescu a fost de părere că operarea datelor cu privire la anumite caracteristici ale liderilor politici din România nu este neapărat o dovadă a faptului că americanii s-au implicat în politica internă. “Nu este neapărat ca ei să se fi implicat în politica noastră. Altminteri, sigur că se folosesc aceste informaţii şi când există asemeanea intenţii. Dar, altfel, o bună informare poate fi temelia unor decizii corecte de politică internă şi internatională. Pot fi instrumente pentru o mai bună cunoaştere şi pentru promovarea unor relaţii corecte cu liderii de aici şi din zonă. Şi nu neapărat cu rea intenţie” a opinat Ion Iliescu.
Ce spune Emil Constantinescu
Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a comentat, la rândul său, pentru gândul, dezvăluirile apărute în noul episod al “Cablegate”, referitoare la interesul SUA pentru activitatea politică din România, relaţiile între politicieni, precum şi relaţiile lor cu liderii politici sau diverşi oameni de afaceri din Rusia.
Constantinescu spune că o astfel de activitate informative este firească, iar informaţiile ar putea fi folosite în contextul globalizării de ţări importante precum SUA. Totodată, el spune că România are de suferit din cauza declaraţiilor hazardate pe care preşedintele le-a făcut la adresa Rusiei, ceea ce a nemulţumit atât Washington-ul cât şi Moscova. Emil Constantinesc declară că ar fi de acord ca, la zece ani de la încheierea mandatului său, să fie desecretizate toate documentele şi convorbirile sale, interne şi externe.
Cum comentaţi, domnule preşedinte Constantinescu, informaţiile cerute de Washington şi transmise de la Bucureşti, în legătură cu liderii politici români?
Acest tip de informaţii se cer de când lumea, de toate ţările, asupra tuturor ţărilor. De când există politică şi diplomaţie. Asta înseamnă munca de informaţii. Cred că nimeni nu este atât de naiv încât să nu ştie că există în fiecare ambasadă persone delegate sau acoperite, care se ocupă cu munca de informaţii. Întâmplarea face ca acestea să fie dezvăluite acum, în caliate de secrete, şi să vizeze SUA. Dar ele există pentru orice ţară din lume.
Au o finalitate astfel de informaţii? Devin ele instrumente de control şi manipulare a politicii altui stat?
Aici începe deosebirea. Pentru că aceste informaţii le obţin toţi şefii de state şi de guverne, prin ministerele lor de externe şi prin alte structuri, dar nu toţi pot influenţa politica unui alt stat. Statele mici folosesc informaţiile ca să se apere, să se protejeze, eventual să fie prevenite. Statele mari le folosesc pentru a-şi contura o politică globală. SUA, ca singură superputere mondială, este obligată să construiască o astfel de politică globală. Să nu vă închipuiţi că aceste informaţii vor avea un efect imediat în politica SUA. Există doar anumite informaţii care au importanţă pentru marile puteri. America a fost întotdeauna interesată să afle cum gândesc liderii de la Kremlin, liderii de la Beijing, cei de la Berlin, Paris sau Londra, fie că sunt aliaţi sau potenţiali adversari. Sunt mai puţin interesaţi de ţările mijlocii sau mici. Asta nu înseamnă că aceste informaţii nu se adună. Dar ele nu sunt folosite decât într-un anume moment, atunci când, pe baza lor, se elaborează un studiu sau există interes pentru regiunea respectivă. Pentru România a existat un interes deosebit în diverse perioade ale dictaturii Ceauşescu, atunci când acesta a fost folosit pentru anumite interese ale Occidentului, în raport cu Rusia, cu China, cu Israelul, cu Lumea Arabă. Puteţi fi sigur că, mai întâi, s-au cules informaţii, inclusiv asupra psihologiei unui dictator. Întotdeauna se culeg declaraţiile deschise dar şi informaţiile de natură psihologică, acestea putând să contureze un astfel de portret şi o imagine clară asupra comportamentului individului. Acest comportament este folosit. Apoi, România a mai prezentat un interes deosebit pentru SUA chiar în timpul mandatului meu. Problema cheie, pe care administraţia Clinton trebuia să o rezolve, era problema creată în fosta Iugoslavie, după eşecul acordurilor de le Dayton. Sigur că de această rezolvarea depindea credibilitatea UE, care eşuase lamentabil, dar şi credibilitatea NATO şi, în primul rând credibilitatea SUA. Atunci, în mod sigur, America a căutat aliaţi, şi a încercat să afle care este situaţia în ţările respective, să-şi imagineze care va fi comportamentul acestora. Avantajul României, plecând de la avantajul meu personal în acea perioadă, consta în faptul că, în special în perioada ’92 – ’96, după ce am pierdut alegerile şi puţini oameni în Occident mai considerau că am şansa să câştig următoarele alegeri, am fost cooptat în diverse think-tank-uri, având astfel ocazia să văd cum se gândeşte şi cum se elaborează strategiile pe termen lung, contextual, până la scheme de acţiune pentru diferite zone aflate în criză.
De ce manifestă America un interes deosebit faţă de relţia liderilor români cu politicieni şi oameni de afaceri din Rusia?
Ne lovim din nou de această problemă. Ni se pare că suntem mai importanţi decât suntem în realitate. O ţară de dimensiunile României nu prezintă vreun interes, atunci când nu există un context regional. Acum interesul asupra României pleacă din interesul de vecinătate a NATO şi UE. România se află la graniţa UE şi NATO, cu zona de influenţă a Rusiei. Iar zona de influenţă în Marea Neagră este cheie pentru influenţa Rusiei în regiune. Ucraina rămâne şi ea o zonă de instabilitate regională; apoi există o problemă extrem de importantă atât pentru SUA cât şi în context regional: Crimeea; precum şi problema Transnistriei, În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că SUA nu şi-au modificat poziţia în raport de colaborare cu Rusia. Niciodată nu s-a cerut României, iar eu pot certifica acest lucru pentru perioada mandatului meu, să adopte o politică agresivă faţă de Rusia.
Apoi, în momentul în care România a intrat în NATO şi preşedintele Bush a venit în România, mesajul său deschis a fost ca ţara noastră să joace un rol de punte între NATO şi Rusia. Pentru că SUA au o relaţie directă cu Rusia. America nu a avut niciun interes ca o ţară precum România să provoace dezordine în această zonă, ci dimpotrivă au apreciat extraordinar politica de stabilitate regională a aşa-ziselor “triunghiuri ale lui Constantinescu”. În ceea ce priveşte situaţia actuală, SUA sunt satisfăcute de atmosfera din România, care are un caracter particular. Toate partidele, precum şi societatea civilă, manifestă o încredere mai mare decât în orice altă ţară, faţă SUA şi faţă de NATO. Preşedintele Băsescu confirmă această poziţie, inclusiv cu angajament militar ferm.
În fiecare moment, pentru SUA este foarte important dacă apare cumva o schimbare. Iar aceasta, într-un anumit sens, s-a produs. Şi anume, declaraţiile arogante – nu le-aş numi iresponsabile – ale preşedintelui privind Rusia. Aceasta este problema. Declaraţii de genul Gazprom-Armata Roşie, Marea Neagră-lac rusesc, cuplate cu hazardata afirmaţie despre Axa Washington-Londra-Bucureşti, cu care şi-a început primul mandat – axă despre care nimenu nu a vorbit vreodată şi nimeni nu a confirmat-o -, au deranjat Washington-ul pentru că iritau Rusia. Pe de altă parte Rusia, a plătit României cu vârf şi-ndesat. Noi nu ştim cum arată informaţiile care pleacă de la Ambasada Rusiei din Bucureşti – vă imaginaţi că nu bine -, dar ştim că au ajuns până la Putin, care şi-a bătut joc într-o conferinţă de presă de preşedintele Băsescu, ironizându-l nepermis pentru un alt şef de stat. De asemenea, Rusia ne-o plăteşte pentru aceste afirmaţii hazardate şi prin modul în care România este eliminate din proiecte importante privind transportul de gaze
Este România “un stat sălbatic”, domnule Constantinescu?
Aceasta este o relatare intermediară, despre o discuţie cu Chris Patten. De data aceasta cel care transmite face doar oficiul de a prelua opinia altuia. Se obişnuieşte acest lucru. Şi eu primeam, mereu se primesc astfel de informaţii culese din mediile diplomatice, în urma unor discuţii. Cea mai mare parte a informaţiilor vin astfel. Este obligatoriu ca atunci când se obţine o astfel de afirmaţie, culeasă într-o discuţie particulară, desigur, ea să fie raportată mai sus. Este o obligaţie a oricărui ambasador. El trebuie să raporteze că în prezenţa sa, o persoană, şi vorbim despre o persoană extreme de importantă, Chris Patten, nu atât prin poziţia de comisar european, cât mai ales prin poziţia intelectuală pe care o are – el fiind rector la Cmabridge. Am avut ocazia să-l cunosc foarte bine, chiar la Bucureşti. Aprecierea lui a fost una realist şi corectă. Sigur că acelaşi Chris Patten, atunci când vorbeşte oficial, ţine un discurs după regulile protocolului dimplomatic pozitiv.
Tot ceea ce s-a întâmplat îi este foarte util şi presei, pentru a putea face distincţia între ceea ce se spune oficial şi ceea ce nu se declară. Aşa cum a fost un şoc pentru români să vadă, printr-un alt accident, diferenţa între declaraţiile preşedintelui Franţei şi limbajul său corporal, care spunea totul. Lucrurile acestea nu trebuie să ne mire. Şi mai spun că aceste dezvăluiri n-ar trebui să rămână încadrate într-o teorie a conspitaţiei, ori în zona bârfelor, a divertismentului, a glumelor. Ele ar trebui să fie un elemnt de studiu.
Vom mai avea suprize, domnule preşedinte?
În ceea ce priveşte mandatul meu, din partea română nu a existat nimic secret, care să nu poată fi dezvăluit. La zece ani de la terminarea mandatului – mai sunt trei săptămâni până atunci – eu aş fi de accord ca să se desecretizeze toate convorbirile, inclusive cele telefonice – toate au fost înregsitrate -, interne şi externe, pentru că nu am nimic de ascuns. Tocmai din acest motiv sunt foarte degajat în ceea ce priveşte orice alte relatări din surse străine, despre România.
sursa http://www.gandul.info/news/cum-vad-doi-fosti-presedinti-romani-scandalul-cablegate-ce-documente-secrete-plecau-din-romania-in-sua-7776574
Sa afirm ca lumea afacerilor se misca intr-un ritm foarte rapid si extrem de putin ordonat, a devenit deja un truism. Riscand, il repet, pentru a-ti aduce in atentie o implicatie directa: in orice business, managerii au nevoie sa devina extrem de eficienti. Chiar si in Romania, vremurile in care afacerile cresteau o data cu piata – fara o interventie prea clara a managementului propriu in sensul exploatarii performante a afacerii si pietei – s-au dus. Si nu se vor intoarce prea curand. Din punctul de vedere al eficientei manageriale, aceasta situatie te invita pe tine, ca manager (ca sa nu zic “te obliga”) sa devii cat poti de eficient. Mai ales cu cea mai importanta resursa pe care o ai la dispozitie in companie: oamenii. Iar aceasta nevoie de crestere a eficientei in domeniul denumit de marile scoli de business “people management” se poate satisface intr-un mod foarte direct, printr-o singura actiune: sa inveti sa oferi coaching colegilor tai.
Din perspectiva opusa, mai multe studii derulate in economii puternice (Franta, Germania, UK, USA) spun acelasi lucru: aproximativ 90% din managerii care au primit coaching spun ca aceasta metoda i-a ajutat sa devina mai performanti. Mai mult decat atat, in companiile in care coaching-ul este practicat efectiv (zi de zi) ca si un stil propriu de management, performanta generala devine de 2-3 ori mai ridicata decat in companiile “traditionale”, bazate pe un stil managerial de comanda si control. In final, poti sa observi foarte usor impactul unei relatii pozitive si apropiate cu subordonatii tai: ei se vor simti acceptati, vor avea incredere in tine si se vor alinia natural la obiectivele pe care le propui. Nu stiu daca e nevoie sa iti mai spun, dar aceste tipuri de relatii – invidiate de toata lumea! – se dezvolta cel mai simplu prin coaching.