Category Archives: Link-uri interesante – revista NET-ului

Schimbarile sistemului eficiente prin schimbarea ta

Din ciclul merita sau nu merita sa incerci sa “dai lectii”.
Mai jos e un articol cu niste reporteri ce au reclamat o spaga de 150 lei data unuia de la circulatie in TgMures.
Esenta nu e daca e adevarata sau nu.
Esenta e ca schimbarile sistemelor sunt cele mai eficiente atunci cand incercam sa ne schimbam pe noi. Pe noi, si mai departe exemplul nostru sa fie urmat (sau nu).
Schimbarea altora e fffffff grea.

Articolul original in Romania Libera aici, care are si inregistrarea audio.

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
Experiment. Reporterii incognito au testat disponibilitatea structurilor anticorupţie ale Ministerului de Interne de a ancheta un autodenunţ
Ce păţeşti dacă reclami un poliţist pentru şpagă (AUDIO)
23 Decembrie 2010
de RAZVAN CHIRUTA, PETRICA RACHITA

Doi ziarişti de la România Liberă au urmărit, din postura de simpli cetăţeni, traseul unei plângeri pe care au făcut-o împotriva unui agent de poliţie de la Ordine Publică.

17 noiembrie – Contravenţia

Totul a început când ne-am rătăcit cu maşina prin Târgu-Mureş. Nu cunoşteam oraşul, iar hărţile învechite ale aparatului GPS ne-au încurcat şi mai mult. Fiind noapte, nu am văzut la timp indicatorul „Interzis” de la intrarea pe o arteră şi l-am depăşit cu aproximativ doi metri. Greşeala a fost remarcată imediat de un echipaj de poliţie de la Ordine Publică, care ne-a tras pe dreapta.

Am coborât din maşină şi am încercat să explicăm că nu încercasem să forţăm trecerea, ci doar comisesem o eroare. „Ne cerem scuze, nu ştim locurile, GPS-ul ne-a derutat, nu am vrut să intrăm pe contrasens, nu a fost rea-voinţă”, am spus.

Unul dintre poliţişti ne-a rugat amabil să intrăm în maşina noastră, până ia o decizie. Părea dispus să ne ierte.

După câteva minute, a venit la noi şi ne-a întrebat: „Cam în ce direcţie am vrea să o ia întâmplarea”. Iniţial, n-am înţeles ce vrea să spună, dar, intuind, am pornit reportofonul pe care-l aveam la noi şi din acel moment discuţia a continuat înregistrată.

Reporter: Dumneavoastră cum spuneţi?
Poliţist: Păi, ce doleanţe aveţi?
R.: Să nu îmi luaţi carnetul, vă daţi seama! Asta e cel mai important.
P.: Facem o sancţiune, bine? Fiţi atent aici cum facem. Vă iert, dar o să vă coste. Bine?
R.: Am înţeles.
P.: O să vă fac un avertisment pentru o altă încălcare a regulilor de circulaţie, dar plătiţi sancţiunea, da?
R.: Da.

Aceeaşi zi – Şpaga

Agentul, despre care am aflat ulterior că se numeşte Marius Jurge, a început să completeze procesul-verbal. Câteva clipe mai târziu, l-a introdus pe geamul maşinii noastre şi ne-a rugat să-l citim. Vroia neapărat să ne demonstreze că s-a ţinut de cuvânt. Ne acordase, într-adevăr, numai un avertisment pentru „nerespectarea semnificaţiei indicatorului «Acces interzis»”, acţiune pentru care nu se reţine permisul de conducere. Apoi, ne-a cerut să băgăm 150 de lei sub cotorul cu procese-verbale, drept recompensă.

Poliţist: Citiţi-l, vă rog. (n.r. – procesul-verbal)
R.: E în regulă.
P.: Deci, pentru că aţi circulat fără a respecta semnificaţia indicatorului, v-am făcut un avertisment. 150 de lei băgaţi acolo.
R.: Da.
P.: Aţi semnat şi acolo jos? Întoarceţi, da?
R.: Da, merci.

24 noiembrie – Reclamaţia la superior

La o săptămână de la respectivul incident ne-am întors la Târgu-Mureş cu gândul de a vedea cum reacţionează instituţiile statului la plângerea unui cetăţean obişnuit care se autodenunţă că a dat şpagă unui poliţist. Suma de bani era mică, iar speţa, uşoară, şi tocmai din acest motiv ne-am fi aşteptat ca lucrurile să curgă ca unse.
Am mers prima dată la şeful Brigăzii de Poliţie Rutieră Mureş, Lucian Archiudean. Aici am avut parte de prima surpriză. Comisarul ne-a explicat că îl ştie pe agentul Marius Jurge, care nu era la prima abatere. Totuşi, a lăsat Archiudean să se înţeleagă, agentul nu a fost sancţionat dur, ci doar mutat disciplinar de la un serviciu la altul. Comisarul a admis că pârghiile de acţiune în asemenea cazuri sunt limitate.

Lucian Archiudean: Nemernicul ăsta a fost agent de Poliţie Rutieră şi pe anumite chestii
l-am schimbat. Acum e la Ordine Publică.
R.: A, deci se ştie ce şi cum.
L.A.: Da. Vă spun sincer, eu n-am ce-i face. Sincer. Pot să mă duc la şefii lui direcţi, dar nu facem absolut nimic. Pentru că eu nici nu pot să-i spun. El îmi răspunde imediat că mă dă în judecată, că el are probe.

Lucian Archiudean a susţinut însă că cea mai bună soluţie ar fi să depunem o plângere penală împotriva agentului. Ba chiar ne-a încurajat să facem acest lucru.

Continue reading

Alt fel de maraton

O casă cu doar cîteva ochiuri intacte. Restul geamurilor sînt sparte, iar gardul n-are poartă. Povesteşte Ionuţ Balaban, ziarist de la Adevărul de Seară din Vaslui. În casă, din pat chicoteşte Paul Ciobanu. “E cel mai bun elev al nostru, nebun după română şi franceză”, îl descrie profesoara sa.

La 14 ani, Paul a scurtcircuitat ieri, pentru cîteva minute, site-urile de ştiri. Alături de încă 40 de copii din satul vasluian Băleşti, Paul a plecat pe jos spre şcoala din Deleşti. Au făcut aproape 4 kilometri pe un drum judeţean încrustat în zăpadă. Miercuri noapte, în Vaslui fuseseră minus 23 de grade, mai frig decît la Tampere, în Finlanda.

Dimineaţa, la 7, erau minus 15 grade. Motorul maşinii firmei plătite de inspectoratul judeţean a îngheţat, iar elevii au pornit spre şcoală în grup. Paul avea încălţări vai de ele, familia lui e săracă. Cînd a ajuns în clasă, n-a zis nimic nimănui, şi-a deschis caietul şi s-a apucat să scrie, dar profesoara l-a văzut ameţit, cuprins de un roşu încins. Degerase.

L-au dus la spital, cu degetele de la mîini şi de la picioare aproape imobile. Medicii l-au tratat, medicamente, unguente şi repaus, spre seară puştiul a cerut să meargă acasă, iar acum stă în pat, zîmbind către ziarist şi şoptindu-i că nu va sta liniştit cîteva zile, cum i-au recomandat doctorii, “pentru că-i place şcoala”.

Multumesc Catalin Tolontan

De ce au nevoie managerii de coaching?

Multumesc autorului http://www.mihaistanescu.ro/2010/04/09/de-ce-au-nevoie-managerii-de-coaching/

I. Cateva consideratii de “incalzire”

Sa afirm ca lumea afacerilor se misca intr-un ritm foarte rapid si extrem de putin ordonat, a devenit deja un truism. Riscand, il repet, pentru a-ti aduce in atentie o implicatie directa: in orice business, managerii au nevoie sa devina extrem de eficienti. Chiar si in Romania, vremurile in care afacerile cresteau o data cu piata – fara o interventie prea clara a managementului propriu in sensul exploatarii performante a afacerii si pietei – s-au dus. Si nu se vor intoarce prea curand. Din punctul de vedere al eficientei manageriale, aceasta situatie te invita pe tine, ca manager (ca sa nu zic “te obliga”) sa devii cat poti de eficient. Mai ales cu cea mai importanta resursa pe care o ai la dispozitie in companie: oamenii. Iar aceasta nevoie de crestere a eficientei in domeniul denumit de marile scoli de business “people management” se poate satisface intr-un mod foarte direct, printr-o singura actiune: sa inveti sa oferi coaching colegilor tai.

Deja sunt multe organizatii care si-au adaugat in planurile de dezvoltare manageriala conceptul de “coaching”. Insa in majoritatea dintre ele, aproape nimeni nu a primit o formare serioasa si sustinuta pe abilitatile necesare pentru a-i antrena pe ceilalti. Eventual au facut un training de 2 zile pe un model oarecare de coaching procedurizat la sange (citeste: “anti-coaching”), pentru a fi mai usor de ingurgitat de managerul si-asa supra-aglomerat de informatii si modele. Abordarea asta seamana cu situatia in care pui un incepator intr-o masina de Formula 1, ii zambesti, il bati prieteneste pe umar si ii urezi mult succes… Stii ce se va intampla, nu!?

Oare acesta este si cazul tau?

II. Sa fie clar: relatia dintre coaching si eficienta manageriala

Din perspectiva opusa, mai multe studii derulate in economii puternice (Franta, Germania, UK, USA) spun acelasi lucru: aproximativ 90% din managerii care au primit coaching spun ca aceasta metoda i-a ajutat sa devina mai performanti. Mai mult decat atat, in companiile in care coaching-ul este practicat efectiv (zi de zi) ca si un stil propriu de management, performanta generala devine de 2-3 ori mai ridicata decat in companiile “traditionale”, bazate pe un stil managerial de comanda si control.  In final, poti sa observi foarte usor impactul unei relatii pozitive si apropiate cu subordonatii tai: ei se vor simti acceptati, vor avea incredere in tine si se vor alinia natural la obiectivele pe care le propui. Nu stiu daca e nevoie sa iti mai spun, dar aceste tipuri de relatii – invidiate de toata lumea! – se dezvolta cel mai simplu prin coaching.

Revenind un pic la tine, chiar s-ar putea sa ai un fel de idee despre cum sa ii antrenezi pe colegii tai. Nu-i chiar atat de grav, am vazut coaching intamplandu-se natural intre oameni fara nici un fel de pregatire in domeniu. Insa trebuie sa stii un lucru: coaching-ul poseda, ca si orice alta meserie, un set clar de competente-cheie si de abilitati masurabile. Adica nu este doar o alta eticheta pe care oricine o poate lipi peste munca ta cotidiana de manager. Nu este “hai sa-i zicem de azi coaching”. Implicit, ai nevoie sa inveti cum sa faci coaching eficient in job-ul tau, sa stii cand sa folosesti abilitatile de coach si sa iti construiesti stilul propriu de coaching. Invatand aceste lucruri, compania in care lucrezi va inregistra beneficii reale (citeste: “masurabile”!). Iata cateva dintre ele:

  • Imbunatatirea performantei angajatilor, prin stabilirea unui nivel optim general acceptat
  • Cresterea productivitatii pe fiecare “business unit
  • Scaderea costurilor legate de motivare si retentie a personalului
  • Gestionarea mai flexibila a schimbarilor si incurajarea cresterilor organice
  • Dezvoltarea practica a managementului, imbunatatirea deciziilor si implicarea potentialului de dezvoltare in realitatea de zi cu zi.

…ca sa nu mai spun despre sintagme de tipul “crearea de sisteme autonome & ultra-profitabile in interiorul companiei” sau “dezvoltarea simturilor antreprenoriale la manageri”, pentru ca mi-e teama ca deja ti se pare ca sunt povesti. Corect? Ei bine, toate povestile bune au la baza o intamplare exemplara, reala. Aici e la fel.

Continue reading

Oh Parissss, Temporary walk-in gardens promote plants in Paris

Consumers’ interest in nature’s bounty shows no signs of slowing down in the coming years, fueling the urban gardening trend that’s greening up both private balconies and shared city spaces. As a way to help keep that interest burning bright, the Dutch Flower Council set up four giant, plant-filled displays throughout Paris this past weekend that gave visitors an immersive dose of green, oxygen-rich life.

Between 26 and 28 November, passers-by in each of Gare Montparnasse, Place Saint Germain, Bercy Village and Place Colette were sure to notice a gigantic, transparent bubble installed there that was filled with a wide variety of indoor plants. Created by designer Amaury Gallon, the pop-up, self-enclosed gardens each featured a different array of plants: at Gare Montparnasse, for example, it was a jungle being represented, while Bercy Village’s garden was designed to be “psychadelic.” Each walk-in bubble measured some 60 cubic meters and so was roughly big enough to accommodate just two visitors at a time, creating a private and intense sensory experience.

Dubbed Ma Bulle, Ma Plante & Moi — or “My Bubble, My Plant and Me” — the campaign no doubt delivered not just a break in consumers’ day while it was up, but also a reminder of the importance of flowers and plants in daily life. Which, of course, could well translate into increased sales of such items, particularly over the coming holidays. How could *your* brand deliver a little pop-up and immersive shopping inspiration this holiday season…? (Related: Collaborative pop-up store focuses on eco-friendly goodsFrom 12 tons of trash, a pop-up hotel with a messagePartnering with Crunch, pop-up Gap store focuses on fitness for a monthMultisensory pop-up spaces.)

Website: www.mabulleetmoi.fr

sursa: http://www.springwise.com/marketing_advertising/mabulleetmoi/

Despre WikiLeaks de la cel mai bun profesor de politica din .ro

Imi convine nu-mi convine, este cel mai bun om politic in viata de la noi.

########

“Spionajul este un instrument al activităţii tuturor statelor. Nu există stat care să nu aibă spionaj şi contraspionaj. Există de când e lumea, iar astăzi e tot mai sofisticat. Sistemele de informare s-au folosit şi se vor folosi în continuare. Şi înaintea romanilor şi după ei, apoi în perioada imperiilor colonial sau economice, ba chiar şi în cazul marile companii. Cu toţii foloseau şi folosesc diverse surse de informare şi dezinformare. Trăim într-o lume a traficului de informaţii şi trebuie să ştim cum să ne apărăm” a afirmat Iliescu.

tot articolul, mai jos:

Cum văd doi foşti preşedinţi români SCANDALUL CABLEGATE- CE DOCUMENTE SECRETE PLECAU DIN ROMÂNIA ÎN SUA

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu a comentat pentru gândul, dezvăluirile noului episod “Cablegate” – interesul SUA pentru “piaţa” politică din România, cu privire la datele biometrice ale liderilor politici, relaţiile între aceştia, precum şi relaţiile lor cu liderii ruşi.

“Aceste noi informaţii denotă mentalitatea de mare putere a SUA, care caută să obţină informaţii complete din toate coloniile lor” a declarat Ion Iliescu.

Întrebat dacă se referă în acest context la România ca la o colonie a Statelor Unite, fostul preşedinte a afirmat că “aceasta este o rotiţă într-un mecanism pe care ei vor să-l controleze”.

În context, Ion Iliescu a precizat că astfel de informaţii se pot subsuma specificului unor activităţi de spionaj, dar numai în funcţie de modul în care sunt interpretate datele. “Spionajul este un instrument al activităţii tuturor statelor. Nu există stat care să nu aibă spionaj şi contraspionaj. Există de când e lumea, iar astăzi e tot mai sofisticat. Sistemele de informare s-au folosit şi se vor folosi în continuare. Şi înaintea romanilor şi după ei, apoi în perioada imperiilor colonial sau economice, ba chiar şi în cazul marile companii. Cu toţii foloseau şi folosesc diverse surse de informare şi dezinformare. Trăim într-o lume a traficului de informaţii şi trebuie să ştim cum să ne apărăm” a afirmat Iliescu. El a precizat însă, că nu de fiecare dată, astfel de informaţii sunt folosite cu un scop negativ.

În altă ordine de idei, Ion Iliescu a fost de părere că operarea datelor cu privire la anumite caracteristici ale liderilor politici din România nu este neapărat o dovadă a faptului că americanii s-au implicat în politica internă. “Nu este neapărat ca ei să se fi implicat în politica noastră. Altminteri, sigur că se folosesc aceste informaţii şi când există asemeanea intenţii. Dar, altfel, o bună informare poate fi temelia unor decizii corecte de politică internă şi internatională. Pot fi instrumente pentru o mai bună cunoaştere şi pentru promovarea unor relaţii corecte cu liderii de aici şi din zonă. Şi nu neapărat cu rea intenţie” a opinat Ion Iliescu.

Ce spune Emil Constantinescu

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a comentat, la rândul său, pentru gândul, dezvăluirile apărute în noul episod al “Cablegate”, referitoare la interesul SUA pentru activitatea politică din România, relaţiile între politicieni, precum şi relaţiile lor cu liderii politici sau diverşi oameni de afaceri din Rusia.

Constantinescu spune că o astfel de activitate informative este firească, iar informaţiile ar putea fi folosite în contextul globalizării de ţări importante precum SUA. Totodată, el spune că România are de suferit din cauza declaraţiilor hazardate pe care preşedintele le-a făcut la adresa Rusiei, ceea ce a nemulţumit atât Washington-ul cât şi Moscova. Emil Constantinesc declară că ar fi de acord ca, la zece ani de la încheierea mandatului său, să fie desecretizate toate documentele şi convorbirile sale, interne şi externe.

Cum comentaţi, domnule preşedinte Constantinescu, informaţiile cerute de Washington şi transmise de la Bucureşti, în legătură cu liderii politici români?

Acest tip de informaţii se cer de când lumea, de toate ţările, asupra tuturor ţărilor. De când există politică şi diplomaţie. Asta înseamnă munca de informaţii. Cred că nimeni nu este atât de naiv încât să nu ştie că există în fiecare ambasadă persone delegate sau acoperite, care se ocupă cu munca de informaţii. Întâmplarea face ca acestea să fie dezvăluite acum, în caliate de secrete, şi să vizeze SUA. Dar ele există pentru orice ţară din lume.

Au o finalitate astfel de informaţii? Devin ele instrumente de control şi manipulare a politicii altui stat?

Aici începe deosebirea. Pentru că aceste informaţii le obţin toţi şefii de state şi de guverne, prin ministerele lor de externe şi prin alte structuri, dar nu toţi pot influenţa politica unui alt stat. Statele mici folosesc informaţiile ca să se apere, să se protejeze, eventual să fie prevenite. Statele mari le folosesc pentru a-şi contura o politică globală. SUA, ca singură superputere mondială, este obligată să construiască o astfel de politică globală. Să nu vă închipuiţi că aceste informaţii vor avea un efect imediat în politica SUA. Există doar anumite informaţii care au importanţă pentru marile puteri. America a fost întotdeauna interesată să afle cum gândesc liderii de la Kremlin, liderii de la Beijing, cei de la Berlin, Paris sau Londra, fie că sunt aliaţi sau potenţiali adversari. Sunt mai puţin interesaţi de ţările mijlocii sau mici. Asta nu înseamnă că aceste informaţii nu se adună. Dar ele nu sunt folosite decât într-un anume moment, atunci când, pe baza lor, se elaborează un studiu sau există interes pentru regiunea respectivă. Pentru România a existat un interes deosebit în diverse perioade ale dictaturii Ceauşescu, atunci când acesta a fost folosit pentru anumite interese ale Occidentului, în raport cu Rusia, cu China, cu Israelul, cu Lumea Arabă. Puteţi fi sigur că, mai întâi, s-au cules informaţii, inclusiv asupra psihologiei unui dictator. Întotdeauna se culeg declaraţiile deschise dar şi informaţiile de natură psihologică, acestea putând să contureze un astfel de portret şi o imagine clară asupra comportamentului individului. Acest comportament este folosit. Apoi, România a mai prezentat un interes deosebit pentru SUA chiar în timpul mandatului meu. Problema cheie, pe care administraţia Clinton trebuia să o rezolve, era problema creată în fosta Iugoslavie, după eşecul acordurilor de le Dayton. Sigur că de această rezolvarea depindea credibilitatea UE, care eşuase lamentabil, dar şi credibilitatea NATO şi, în primul rând credibilitatea SUA. Atunci, în mod sigur, America a căutat aliaţi, şi a încercat să afle care este situaţia în ţările respective, să-şi imagineze care va fi comportamentul acestora. Avantajul României, plecând de la avantajul meu personal în acea perioadă, consta în faptul că, în special în perioada ’92 – ’96, după ce am pierdut alegerile şi puţini oameni în Occident mai considerau că am şansa să câştig următoarele alegeri, am fost cooptat în diverse think-tank-uri, având astfel ocazia să văd cum se gândeşte şi cum se elaborează strategiile pe termen lung, contextual, până la scheme de acţiune pentru diferite zone aflate în criză.

De ce manifestă America un interes deosebit faţă de relţia liderilor români cu politicieni şi oameni de afaceri din Rusia?

Ne lovim din nou de această problemă. Ni se pare că suntem mai importanţi decât suntem în realitate. O ţară de dimensiunile României nu prezintă vreun interes, atunci când nu există un context regional. Acum interesul asupra României pleacă din interesul de vecinătate a NATO şi UE. România se află la graniţa UE şi NATO, cu zona de influenţă a Rusiei. Iar zona de influenţă în Marea Neagră este cheie pentru influenţa Rusiei în regiune. Ucraina rămâne şi ea o zonă de instabilitate regională; apoi există o problemă extrem de importantă atât pentru SUA cât şi în context regional: Crimeea; precum şi problema Transnistriei, În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că SUA nu şi-au modificat poziţia în raport de colaborare cu Rusia. Niciodată nu s-a cerut României, iar eu pot certifica acest lucru pentru perioada mandatului meu, să adopte o politică agresivă faţă de Rusia.

Apoi, în momentul în care România a intrat în NATO şi preşedintele Bush a venit în România, mesajul său deschis a fost ca ţara noastră să joace un rol de punte între NATO şi Rusia. Pentru că SUA au o relaţie directă cu Rusia. America nu a avut niciun interes ca o ţară precum România să provoace dezordine în această zonă, ci dimpotrivă au apreciat extraordinar politica de stabilitate regională a aşa-ziselor “triunghiuri ale lui Constantinescu”. În ceea ce priveşte situaţia actuală, SUA sunt satisfăcute de atmosfera din România, care are un caracter particular. Toate partidele, precum şi societatea civilă, manifestă o încredere mai mare decât în orice altă ţară, faţă SUA şi faţă de NATO. Preşedintele Băsescu confirmă această poziţie, inclusiv cu angajament militar ferm.

În fiecare moment, pentru SUA este foarte important dacă apare cumva o schimbare. Iar aceasta, într-un anumit sens, s-a produs. Şi anume, declaraţiile arogante – nu le-aş numi iresponsabile – ale preşedintelui privind Rusia. Aceasta este problema. Declaraţii de genul Gazprom-Armata Roşie, Marea Neagră-lac rusesc, cuplate cu hazardata afirmaţie despre Axa Washington-Londra-Bucureşti, cu care şi-a început primul mandat – axă despre care nimenu nu a vorbit vreodată şi nimeni nu a confirmat-o -, au deranjat Washington-ul pentru că iritau Rusia. Pe de altă parte Rusia, a plătit României cu vârf şi-ndesat. Noi nu ştim cum arată informaţiile care pleacă de la Ambasada Rusiei din Bucureşti – vă imaginaţi că nu bine -, dar ştim că au ajuns până la Putin, care şi-a bătut joc într-o conferinţă de presă de preşedintele Băsescu, ironizându-l nepermis pentru un alt şef de stat. De asemenea, Rusia ne-o plăteşte pentru aceste afirmaţii hazardate şi prin modul în care România este eliminate din proiecte importante privind transportul de gaze

Este România “un stat sălbatic”, domnule Constantinescu?

Aceasta este o relatare intermediară, despre o discuţie cu Chris Patten. De data aceasta cel care transmite face doar oficiul de a prelua opinia altuia. Se obişnuieşte acest lucru. Şi eu primeam, mereu se primesc astfel de informaţii culese din mediile diplomatice, în urma unor discuţii. Cea mai mare parte a informaţiilor vin astfel. Este obligatoriu ca atunci când se obţine o astfel de afirmaţie, culeasă într-o discuţie particulară, desigur, ea să fie raportată mai sus. Este o obligaţie a oricărui ambasador. El trebuie să raporteze că în prezenţa sa, o persoană, şi vorbim despre o persoană extreme de importantă, Chris Patten, nu atât prin poziţia de comisar european, cât mai ales prin poziţia intelectuală pe care o are – el fiind rector la Cmabridge. Am avut ocazia să-l cunosc foarte bine, chiar la Bucureşti. Aprecierea lui a fost una realist şi corectă. Sigur că acelaşi Chris Patten, atunci când vorbeşte oficial, ţine un discurs după regulile protocolului dimplomatic pozitiv.

Tot ceea ce s-a întâmplat îi este foarte util şi presei, pentru a putea face distincţia între ceea ce se spune oficial şi ceea ce nu se declară. Aşa cum a fost un şoc pentru români să vadă, printr-un alt accident, diferenţa între declaraţiile preşedintelui Franţei şi limbajul său corporal, care spunea totul. Lucrurile acestea nu trebuie să ne mire. Şi mai spun că aceste dezvăluiri n-ar trebui să rămână încadrate într-o teorie a conspitaţiei, ori în zona bârfelor, a divertismentului, a glumelor. Ele ar trebui să fie un elemnt de studiu.

Vom mai avea suprize, domnule preşedinte?

În ceea ce priveşte mandatul meu, din partea română nu a existat nimic secret, care să nu poată fi dezvăluit. La zece ani de la terminarea mandatului – mai sunt trei săptămâni până atunci – eu aş fi de accord ca să se desecretizeze toate convorbirile, inclusive cele telefonice – toate au fost înregsitrate -, interne şi externe, pentru că nu am nimic de ascuns. Tocmai din acest motiv sunt foarte degajat în ceea ce priveşte orice alte relatări din surse străine, despre România.

sursa http://www.gandul.info/news/cum-vad-doi-fosti-presedinti-romani-scandalul-cablegate-ce-documente-secrete-plecau-din-romania-in-sua-7776574

Completare la postul anterior, de Lucescu SR

Frumos zice Catalin Tolontan.

Pe 1 Decembrie, sărbătoare naţională şi urgentă, a cărei dată nu întîmplător se scrie 112, observaţie făcută nu de un analist, ci de un cîntăreţ, Vunk cu melodia “Vrem o ţară ca afară”, pe acest 1 Decembrie românii primesc de la Mircea Lucescu cîteva gînduri care te lasă paf!

“Aţi auzit că Ferguson a spus: <Sînt prea bătrîn ca să mă retrag?>”, e întrebat Lucescu de un ziarist al Gazetei. Ferguson are 69 de ani. Lucescu va împlini 66 la vară, în iulie. Şi Lucescu răspunde: “Aşa sîntem noi antrenorii. Ca şi actorii, nu ne putem retrage pentru că nu vrem să ajungem să plimbăm cîinii precum Brigitte Bardot. Am nevoie de fotbal ca să mă ţină viu. Iar, cînd o să mor, vreau să mor pe teren”.

Cu un salariu de peste 3 milioane de euro pe sezon, cu 8 titluri de campion în România, Turcia şi Ucraina, cu palmaresul întregit de promăvările, dar şi de retrogradările din Il Calcio, cetăţean al lumii de la Breaza şi pînă la Brescia, pretutindeni are o casă, un tablou şi un muzeu de văzut, Mircea Lucescu şi-a făcut singur o viaţă “ca afară”.  Nu-şi imaginează nici un “exit” din ea! Ca un Truman Capote adorînd să-şi scandalizeze semenii, pretinde, cu trufia relaxată a bătrinului meseriaş, că mai are oameni şi echipe de încărcat. “Şi antrenorii cum se încarcă?”, îl provoacă, zîmbind Theo Jumătate. Urmează un dialog de 40 de minute în care se trece prin fotbal şi artă, prin Hagi şi Răzvan, şi se încheie cu idee că “există oameni care nu se încarcă dormind, ci aşa cum pot ei, prin muzică, literatură, politică, social…”.

Lucruri ce-mi plac la Danemarca

Copenhanga planuieste „autostrazi” pentru biciclete


Copenhaga, unul dintre orasele cele mai prietenoase cu mersul pe doua roti, a inceput sa-si transforme reteaua extinsa de piste de biciclete in adevarate „autostrazi” pentru ciclisti, in incercarea de a convinge mai multi navetisti sa-si lase masinile acasa. Considerata una dintre cele doua „capitale ale bicicletelor” din Europa, alaturi de Amsterdam, Copenhaga are mai multe vehicule pe doua roti decat oameni, iar ciclismul este atat de practicat, incat pistele adesea devin congestionate, o artera principala fiind strabatuta de 36.000 de ciclisti pe zi.

Infiintarea autostrazilor pentru biciclete vine „la momentul potrivit”, spune purtatorul de cuvant al Federatiei de Ciclism din Danemarca, Frits Bredal, citat de AFP. „Strazile din Copenhaga sunt supraaglomerate cu oameni care vor sa se dea cu bicicleta indiferent de vreme”, continua el. „E un mijloc de transport folosit de toate clasele sociale; pana si politicienii o folosesc”. Strada care va gazdui prima asemenea autostrada este Noerrebrogade, pe care se inghesuie in fiecare zi 36.000 de biciclisti. Pistele vor fi largite cu circa patru metri de fiecare parte a drumului, care la randul sau va fi destinat doar atuobuzelor.

Obiectivul suprem este insa sporirea numarului de navetisti din suburbiile orasului danez de la 37% in prezent la peste 50% in 2015. Autostrazile velo vor fi prevazute cu puncte in care biciclistii isi vor putea umfla o roata, repara un lant sau bea o gura de apa, iar semafoarele sincronizate le vor oferi prioritate in fata masinilor cand vin din suburbii. Intre 2006 si 2010, Copenhaha a cheltuit 44 de milioane de dolari pe infrastructura pentru biciclete, iar alte 13 milioane sunt alocate pentru 2011. Primele doua autostrazi, care vor face legatura intre oras si suburbii si care vor masura 14 kilometri, urmeaza sa fie inaugurate la sfarsitul lui 2011, iar o a treia, de 19 kilometri, va intra in functiune in 2012.

sursa http://think.hotnews.ro/copenhanga-planuieste-%E2%80%9Eautostrazi%E2%80%9D-pentru-biciclete.html

Despre comunicare si cuvinte grele

Stiati ca salutul cu mana, adica ridicarea mainii, vine din lupta moarte vs. viata.
Ridicau mana, ca sa transmita, sunt neinarmat, poti sa te apropii.

Filmul de mai jos, cu vulgaritati, de 15minute, vorbeste despre comunicare si injuraturi.

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Malone Muistu’ este primul graffer din Romania care scria cuvinte obscene pe peretii blocurilor. Ulterior, toate insemnele de acest tip de pe teritoriul tarii i-au fost atribuite generic, Malone Muistu’ devenind astfel un personaj colectiv.

http://www.youtube.com/watch?v=WvspKOm_Fjg

Dupa o idee de:
Sorin Baican

Cu (in ordinea aparitiei):
Monica Busuioc
Andrei Gheorghe
Puya
Eugenia Dima
Irina Margareta Nistor
Rasvan Popescu
Radu Alexandru
ERPS
Claudiu Florea
Mitos Micleusanu
Teo
Mugur Ciumageanu

Imagine:
Tudor Vladimir Panduru

Montaj:
Codrin Iftodi

Sunet:
Cristian Vieriu

Grafica:
Stefan Botezatu

Muzica:
Sfinx
Chin
Zdob si Zdub
Phoenix
Gandul Matei
Kumm

Multumiri:
Alexandru Antal
Martha Botezatu
Tudor Buican
Alexandru Condurache
Ionut Curcan
Madalina Mihalceanu
Goran Mihailov
Alexandru Mistretu
Marius Sala
Diana Rotaru
Irina Theodoru
Alexandru Toma
Andrei Udisteanu
Eduard Gabriel Varlam

Realizator:
Tudor Botezatu

Filmat cu Canon 7D in B si IS
unatc © 2010