Pe tine, care citesti randurile astea, Domnul si Maica Domnului sa te aiba in paza!
Sarbatori fericite!
Byzantion te colinda.
PS
Pentru ca dau din coate pe blog si in online, am primit primul meu cadou de Craciun de la Danone prin Elena Cîrîc.
Frumoase decoratiuni, multumesc frumos!
Obiceiuri sanatoase pentru duh s-aveti! 🙂
Părinte Teofil, în ce constă criza religioasă care se manifestă astăzi in lume? Care sînt cauzele ei şi cum ar putea fi înlăturate?
— Cred că ea constă într-o lipsă de interes religios, într-o diferenţă faţă de religie, într-o totală sau parţială neangajare în religie, în faptul că majoritatea oamenilor, chiar dintre cei consideraţi credincioşi, deci aparţinători unei Biserici sau unei grupări religioase, trăiesc doar social în religie, nu religios în societate.
Cauzele crizei religioase sînt multe. Dintre ele cred că mai importante sînt: comoditatea, orientare materialistă a omului modern, neîncrederea, generată de mulţimea religiilor din lume şi de diversitatea de concepţii în sinul aceleiaşi religii, precum şi de neputinţa de a se demonstra palpabil adevărurile religiei.
Omul modern nu se mai închină unui „dumnezeu necunoscut”, nici celui pe care îl propovăduieşte Biserica, pentru că, în general, el nu se închină; pentru că n-a învăţat şi nici nu vrea să înveţe să se închine. Omul zilelor noastre, devenit îndestulat de toate, se opune tacit religiei sau nu este deschis pentru religie, pentru că religia îi cere anumite privaţiuni.
Cînd se arată dispus să se încadreze în religie, omul modern îşi alege uneori religia cea mai comodă, religia care nu-i cere efort sau îi cere mini¬mum de efort, dar îi promite maximum de profit. Aşa se explică îndrepta¬rea unora spre grupări religioase, spre secte, care le promit mîntuirea şi chiar îi declară mîntuiţi şi nu le cer decit să creadă în Hristos şi să acţioneze apoi, în mod spontan, pentru realizarea binelui, iar aceasta ca o consecinţă a mîntuirii, nu ca un efort în vederea mîntuirii.
în condiţiile amintite mai sus, omul din vremea noastră aderă cu greu la religie; iar în cazul că aderă la religie, trăieşte în ea şi prin ea „nu¬mai parţial”, nu se predă pe sine total lui Hristos.
Astfel stînd lucrurile, nu-i de mirare că Biserica Ortodoxă, Biserică ascetică prin excelenţă, nu are mulţi trăitori adevăraţi, nici chiar între cei socotiţi ortodocşi. Şi aceasta pentru că experienţa religioasă vine după un efort îndelungat. Intîi e datoria şi apoi vine bucuria. Or, oamenii de astăzi doresc satisfacţii imediate, altfel nu se angajează.
Cred că singura modalitate de a se interveni pozitiv pentru o viaţă religioasă autentică, în stare să mobilizeze mai mulţi oameni în acţiuni religioase, ar fi exemplul pozitiv al celor care sînt deja angajaţi în trăirea religioasă şi mai cu seamă putinţa lor de a dovedi celor din imediata lor apropiere că credinţa în Dumnezeu este o valoare chiar pentru viaţa de acum, că fericirea este posibilă prin religie
“Cum ne putem păstra sau cum putem dobândi curăţia sufletului?
L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curăţia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curăţia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reuşi să dobândim curăţia trupească, atunci va urma şi curăţia sufletului.”
Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiinţat-o în anul 1990. Astăzi, în aşezământul monahal de pe lângă Catedrala “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din oraşul Ivanovo îşi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator şi duhovnic al Frăţiei Ortodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni creştine radiofonice şi televizate. Este un predicator talentat şi se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice şi omiletice, concretizată prin cele 10 cărţi cu conţinut duhovnicesc din care trei sunt traduse şi în limba română. Este redactor la gazeta “Cuvânt de mângâiere” şi preşedintele Fundaţiei de Asistenţă Spirituală şi Educaţie Morală “Înălţarea”. Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenţa religioasă în penitenciare şi este preşedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici ruşi. Pentru întreaga activitate şi pentru zelul misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii şi ordine primite. Din cei 73 de ani pe are îi are, 45 sunt de slujire monahală.
De aici.
Am primit zilele trecute cartulia asta, si o dau mai departe si spre voi.
E plina de declaratii de-ale lor legate de Dumnezeu.
Din pacate in engleza.
O aveti PDF la acest link.
Iar sumarul ei mai jos:
CONTENTS
PART I. NOBEL SCIENTISTS (20th – 21st Century)
1. Albert EINSTEIN – Nobel Laureate in Physics
2. Max PLANCK – Nobel Laureate in Physics
3. Erwin SCHROEDINGER – Nobel Laureate in Physics
4. Werner HEISENBERG – Nobel Laureate in Physics
5. Robert MILLIKAN – Nobel Laureate in Physics
6. Charles TOWNES – Nobel Laureate in Physics
7. Arthur SCHAWLOW – Nobel Laureate in Physics
8. William PHILLIPS – Nobel Laureate in Physics
9. William BRAGG – Nobel Laureate in Physics
10. Guglielmo MARCONI – Nobel Laureate in Physics
11. Arthur COMPTON – Nobel Laureate in Physics
12. Arno PENZIAS – Nobel Laureate in Physics
13. Nevill MOTT – Nobel Laureate in Physics
14. Isidor Isaac RABI – Nobel Laureate in Physics
15. Abdus SALAM – Nobel Laureate in Physics
16. Antony HEWISH – Nobel Laureate in Physics
17. Joseph H. TAYLOR, Jr. – Nobel Laureate in Physics
18. Alexis CARREL – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
19. John ECCLES – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
20. Joseph MURRAY – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
21. Ernst CHAIN – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
22. George WALD – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
23. Ronald ROSS – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
24. Derek BARTON – Nobel Laureate in Chemistry
25. Christian ANFINSEN – Nobel Laureate in Chemistry
26. Walter KOHN – Nobel Laureate in Chemistry
27. Richard SMALLEY – Nobel Laureate in Chemistry
PART II. NOBEL WRITERS (20th – 21st Century)
28. T.S. ELIOT – Nobel Laureate in Literature
29. Rudyard KIPLING – Nobel Laureate in Literature
30. Alexander SOLZHENITSYN – Nobel Laureate in Literature
31. Francois MAURIAC – Nobel Laureate in Literature
32. Hermann HESSE – Nobel Laureate in Literature
33. Winston CHURCHILL – Nobel Laureate in Literature
34. Jean-Paul SARTRE – Nobel Laureate in Literature
35. Sigrid UNDSET – Nobel Laureate in Literature
36. Rabindranath TAGORE – Nobel Laureate in Literature
37. Rudolf EUCKEN – Nobel Laureate in Literature
38. Isaac SINGER – Nobel Laureate in Literature
PART III. NOBEL PEACE LAUREATES (20th – 21st Century)
39. Albert SCHWEITZER – Nobel Peace Prize Laureate
40. Jimmy CARTER – Nobel Peace Prize Laureate
41. Theodore ROOSEVELT – Nobel Peace Prize Laureate
42. Woodrow WILSON – Nobel Peace Prize Laureate
43. Frederik de KLERK – Nobel Peace Prize Laureate
44. Nelson MANDELA – Nobel Peace Prize Laureate
45. Kim DAE-JUNG – Nobel Peace Prize Laureate
46. Dag HAMMARSKJOELD – Nobel Peace Prize Laureate
47. Martin Luther KING, Jr. – Nobel Peace Prize Laureate
48. Adolfo PEREZ ESQUIVEL – Nobel Peace Prize Laureate
49. Desmond TUTU – Nobel Peace Prize Laureate
50. John R. MOTT – Nobel Peace Prize Laureate
PART IV. FOUNDERS OF MODERN SCIENCE (16th – 21st Century)
1. Isaac NEWTON – founder of Classical Physics and Infinitesimal Calculus
2. Galileo GALILEI – founder of Experimental Physics
3. Nicolaus COPERNICUS – founder of Heliocentric Cosmology
4. Johannes KEPLER – founder of Physical Astronomy and Modern Optics
5. Francis BACON – founder of the scientific inductive method
6. Rene DESCARTES – founder of Analytical Geometry and Modern Philosophy
7. Blaise PASCAL – founder of Hydrostatics, Hydrodynamics, and the Theory of Probabilities
8. Michael FARADAY – founder of Electronics and Electro-magnetics
9. James Clerk MAXWELL – founder of Statistical Thermodynamics
10. Lord KELVIN – founder of Thermodynamics and Energetics
11. Robert BOYLE – founder of Modern Chemistry
12. William HARVEY – founder of Modern Medicine
13. John RAY – founder of Modern Biology and Natural History
14. Gottfried Wilhelm LEIBNIZ – German mathematician and philosopher, founder of Infinitesimal Calculus
15. Charles DARWIN – founder of the Theory of Evolution
16. Ernst HAECKEL – German biologist, the most influential evolutionist in continental Europe
17. Thomas H. HUXLEY – English biologist and evolutionist, famous as “Darwin’s bulldog”
18. Joseph J. THOMSON – Nobel Laureate in Physics, discoverer of the electron, founder of atomic physics
19. Louis PASTEUR – founder of Microbiology and Immunology
20. Wernher von BRAUN – rocket engineer, founder of Astronautics
21. Francis COLLINS – Director of the National Human Genome Research Institute
22. Founders of Modern Science Included in Part I
PART V. GREAT PHILOSOPHERS (17th – 21st Century)
1. Immanuel KANT – one of the greatest philosophers in the history of Western Philosophy
2. Jean-Jacques ROUSSEAU – founder of Modern Deism
3. VOLTAIRE – French philosopher and historian, one of the most influential thinkers of the Enlightenment
4. David HUME – Scottish empiricist philosopher, historian, and economist, founder of Modern Skepticism
5. SPINOZA – Dutch-Jewish philosopher, the chief exponent of Modern Rationalism
6. Giordano BRUNO – Italian philosopher, astronomer, and mathematician, founder of the Theory of the Infinite Universe
7. George BERKELEY – Irish philosopher and mathematician, founder of Modern Idealism, famous as “the precursor of Mach and Einstein”
8. John Stuart MILL – English philosopher and economist, the major exponent of Utilitarianism
9. Ludwig WITTGENSTEIN – one of the founders of analytic philosophy
10. Richard SWINBURNE – Oxford Professor of Philosophy, one of the most influential theistic philosophers
11. Nobel Philosophers Included in Part II and Part III
PART VI. OTHER RELIGIOUS NOBELISTS
NOBEL SCIENTISTS
1. Max Born – Nobel Laureate in Physics
2. Brian D. Josephson – Nobel Laureate in Physics
3. Lord Rayleigh – Nobel Laureate in Physics
4. Emilio Segre – Nobel Laureate in Physics
5. Paul A.M. Dirac – Nobel Laureate in Physics
6. Max von Laue – Nobel Laureate in Physics
7. John Cockcroft – Nobel Laureate in Physics
8. Charles Glover Barkla – Nobel Laureate in Physics
9. Venkata Raman – Nobel Laureate in Physics
10. Johannes Diderik van der Waals – Nobel Laureate in Physics
11. James Franck – Nobel Laureate in Physics
12. Bertram N. Brockhouse – Nobel Laureate in Physics
13. Werner Arber – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
14. Ivan Pavlov – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
15. Sir Alexander Fleming – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
16. Hans Krebs – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
17. Roger W. Sperry – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
18. George Beadle – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
19. Werner Forssmann – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
20. Tadeus Reichstein – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
21. Corneille Heymans – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
22. Sir Charles Sherrington – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
23. Charles Nicolle – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
24. Archibald V. Hill – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
25. Santiago Ramon y Cajal – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
26. Joshua Lederberg – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
27. Albert Szent-Gyoergyi – Nobel Laureate in Medicine and Physiology
28. Aaron Ciechanover – Nobel Laureate in Chemistry
29. Ronald G.W. Norrish – Nobel Laureate in Chemistry
30. Ahmed Zewail – Nobel Laureate in Chemistry
31. Sir William Ramsay – Nobel Laureate in Chemistry
32. Karl Ziegler – Nobel Laureate in Chemistry
NOBEL WRITERS
33. Henri Bergson – Nobel Laureate in Literature
34. Thomas Mann – Nobel Laureate in Literature
35. Boris Pasternak – Nobel Laureate in Literature
36. William Faulkner – Nobel Laureate in Literature
37. Eugene O’Neill – Nobel Laureate in Literature
38. Romain Rolland – Nobel Laureate in Literature
39. Henryk Sienkiewicz – Nobel Laureate in Literature
40. William Golding – Nobel Laureate in Literature
41. Czeslaw Milosz – Nobel Laureate in Literature
42. Selma Lagerloef – Nobel Laureate in Literature
43. Ivan Bunin – Nobel Laureate in Literature
44. Grazia Deledda – Nobel Laureate in Literature
45. Naguib Mahfouz – Nobel Laureate in Literature
46. Shmuel Agnon – Nobel Laureate in Literature
47. Gabriela Mistral – Nobel Laureate in Literature
48. Ivo Andric – Nobel Laureate in Literature
49. William Butler Yeats – Nobel Laureate in Literature
NOBEL PEACE LAUREATES
50. Nathan Soederblom – Nobel Peace Prize Laureate
51. Mother Teresa – Nobel Peace Prize Laureate
52. The 14th Dalai Lama – Nobel Peace Prize Laureate
53. Georges Pire – Nobel Peace Prize Laureate
54. Lord Boyd Orr – Nobel Peace Prize Laureate
55. Betty Williams – Nobel Peace Prize Laureate
56. Mairead Corrigan – Nobel Peace Prize Laureate
57. Emily Greene Balch – Nobel Peace Prize Laureate
58. Jane Addams – Nobel Peace Prize Laureate
59. Robert Cecil – Nobel Peace Prize Laureate
60. Arthur Henderson – Nobel Peace Prize Laureate
Sa nu uit, de-o vrea Dumnezeu sa fiu parinte vreodata!
Poza.
Multi dintre voi ma cunoasteti.
Stiti ca pana acum 2 ani intram intr-o biserica doar de Pasti sau la nunti si parastase.
Dar cautand, Dumnezeu e bun, si ne deschide usa.
Trebuie doar sa facem si noi un micron de actiune catre El.
Iar El ne va returna actiunea inmiit.
Si nu, viata mea nu e schimbata doar de la ultimele evenimente. Ele doar au accelerat-o. Viata mea e schimbata dinainte, doar ca asta n-au stiut-o decat cei ce-au vrut sa fie aproape de sufletul meu.
Am si dovezi, pentru necredinciosi :).
Prietenului meu ii multumesc de scrisoare, ma bucur ca se simte din ce in ce mai bine, si-l rog sa tina aproape, bucurandu-se de dragostea Lui.
Nu uita sa Ii multumesti pentru ce-ai primit.
Te iubesc de la distanta!
Sanatate!
Si de ai copii, si de n-ai, cele 5 minute ce iti trebuie ca s-o citesti, n-o sa fie cele mai prost irosite din viata ta!
“Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?”
(scrisoare de adio)
„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!
De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…
Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre… Deşi nu suntem bogaţi, nici bancheri, nici afacerişti, în casa noastră se vorbeşte mereu numai despre bani… Şi când mi-i daţi o faceţi cu satisfacţia celui care şi-a împlinit deplin datoria sa, sfântă, de părinte…
Poate că deja nu mai ştiţi să faceţi altceva. Când eraţi tineri v-aţi vândut sufletele Banului, aţi acceptat viaţa pe care o dă Banul, în locul celei pe care o dă Dumnezeu; şi viaţa pe care o dă Banul e o moarte travestită, aşa cum iubirea pe care o dă banul e prostituţie…
Când voi v-aţi vândut sufletele ne-aţi vândut şi pe noi, chiar dacă nu eram născuţi. Căci vânzându-vă aţi făcut din lume o piaţă de suflete…
Ştiu, după ce veţi citi aceste rânduri vă v-a părea rău că nu m-aţi avortat…
…deşi majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, căutând acolo ceea ce nu mai găsesc în lumea voastră: o bucăţică de viaţă proaspătă, cinstită, care să poată fi trăită ca un om, nu ca o maşină. Dar şi acolo nu-s decât alţi disperaţi ca mine, care ajungem să muşcăm unii din alţii, pentru că şi net-ul e pustiu ca şi vieţile voastre, dar cel puţin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele părinţilor tăi… Adeseori stau minute în şir privind lumina monitorului, simţind radiaţiile ecranului ca o mângâiere rea, otrăvitoare… dar vădit rea şi otrăvitoare, nu ca mângâierea involuntară pe care mi-o daţi punându-mi bancnotele în palmă….
Oare de ce am ajuns noi, adolescenţii de azi, să spunem ceea ce simţim şi gândim doar în scrisorile de rămas bun ale sinucigaşilor? Nu mai e loc pentru Adevăr în această lume? Adevărul nu e bun decât pentru a muri?…
Mă doare până la os tot ceea ce vă scriu, fiecare cuvânt şi fiecare virgulă… Pentru că şi aceasta e o scrisoare de rămas bun…
Am ajuns nişte prefăcuţi care abia aşteaptă pauzele ca s-o zbughească printre blocurile din jurul liceului, acolo unde am ascuns o sticlă de băutură şi un pachet de ţigări, unde dansăm şi râdem şi ne sărutăm cu patima unui protest, scandalizându-i pe locatari… Şi ei, săracii, se tem de noi, nu ne spun nimic, le e teamă că o să-i caftim când vor ieşi să ducă gunoiul…. Le e frică de pumnii noştri, pentru că nu ne-au luat niciodată povara neagră din suflete… De fapt, sunt şi unii care ne înjură şi ne alungă, cu acordul tacit al bătrâneilor fricoşi de la ferestre, care parcă toată viaţa n-au învăţat nimic altceva decât să-i alunge pe alţii din sufletul lor…ca să nu pună în pericol amărâta lor de viaţă… pe care n-aş primi-o nici de pomană!
Voi ne daţi bani ştiind că noi îi cheltuim pe băutură, droguri şi sex protejat ( care vă protejează de fapt pe voi de „complicaţii”, de efectele nedorite ale vieţii moderne, civilizate!). Parcă aţi investi într-un serviciu de deratizare care vă scuteşte de noi şi de problemele noastre sufleteşti ca de şobolani şi gândaci de bucătărie… Îmi dau tot mai mult seama că voi aveţi nevoie de industriile divertismentului mai mult decât noi: căci ce v-aţi face voi, părinţii, dacă într-o zi când s-ar lua curentul, ar trebui să ţineţi loc de calculator, televizor, bar şi prieten la un loc? N-aţi fi cu totul depăşiţi? Aţi mai zâmbi aşa frumos, relaxaţi, ca atunci când ne daţi bani ca să ieşim în oraş?…
Iată! Nici măcar nu îndrăznim să îndreptăm către părinţii noştri strigătul nostru de ajutor… Iată, că nu credem în voi… Unde e dragostea care ne-ar fi dat această credinţă ? Aţi vândut-o demult pe confort, pe gresia şi faianţa din baie, pe maşina nouă din garaj şi pe toate celelalte fleacuri pe care mi le băgaţi în ochi ori de câte ori simţiţi în mine revolta… Şi ce mă doare cel mai tare: nu vreţi de la mine decât un singur lucru: să ajung la fel ca voi! Pentru asta mă plătiţi şi-mi îngăduiţi toate!
Voi nu vă puteţi salva nici pe voi înşivă… Nici societatea, nici şcoala, forme de senilitate consfinţite prin vot o dată la 4 ani…
Numai Dumnezeu ne-ar putea scoate din toată farsa asta tembelă şi murdară…Dar El…unde este?
Unde este Dumnezeu, mamă?
Unde este Dumnezeu, tată?
Nu vedeţi că înnebunim fără El?
Nu vedeţi că banii pe care ni-i daţi sunt bani de înmormântare a sufletelor noastre?
Nici profa de religie nu-L cunoaşte pe Dumnezeu… Ştie doar să mute piesele unui muzeu religios din magazie în sufletele noastre… Ne mai atârnă, în „colierul” disperării noastre, un bolovan pe care scrie religie…
O colegă satanistă m-a invitat să mă alătur grupului lor… Am refuzat-o…. Oricum viaţa noastră obişnuită semănă cumplit de mult cu ritualul şi cultul lor: presupune respingerea, hulirea, batjocorirea şi uciderea a tot ce este curat şi nobil în noi ca să ne accepte… Cine?!
De aceea şi ea şi „tovarăşii” ei se simt în această lume ca peştele în apă şi ceea ce pentru mine este dureros, pentru ea este plăcut….Practic ea îmi cere să mă bucur de rău, de absurdul în care ne cufundăm tot mai mult… de anormalitatea relaţiei noastre…
Dar prefer să mor decât să accept asta…
………………………………………………………………………………………………
Dragii mei, scumpii mei părinţi!
Acestea ar fi trebuit să fie ultimele mele cuvinte…
Pregătisem totul, în detaliu… Când a sunat Ana şi mi-a zis să mergem la mănăstire… Am refuzat şi m-am dus să mă culc; dar stând în pat m-am gândit că dacă tot m-am hotărât să mor, ce mai contează? Dacă cineva m-ar face să mă răzgândesc, înseamnă că hotărârea mea e o iluzie, înseamnă că mi-e frică, înseamnă că nu fac decât să spun cuvinte goale, să-i mint pe toţi ca să mă dau în spectacol, şi în cel mai scârbos, acela de a cerşi atenţie cu moartea ta…
Când orice ai face şi tot nu eşti băgat cu adevărat în seamă, nu-ţi mai rămâne decât moartea: ştii că la înmormântare vor fi sentimente adevărate, că vei fi plâns şi regretat aşa cum nu ai fost niciodată, ŞTII CĂ ATUNCI VEI AVEA VALOAREA PE CARE O MERITĂ ORICE OM DE PE PLANETA ASTA CÂND ESTE ÎN VIAŢĂ, mila aceea esenţială care, oricât de căzut ai fi, te împinge să te agăţi de viaţă… Ştii că oamenii de lângă sicriul tău se vor fi trezit cu adevărat, că te vor privi şi-ţi vor vorbi din inimă… DIN INIMĂ…DIN INIMĂĂĂĂ!!!!!!!!…..
Asta am găsit la mănăstire, mamă şi tată: propria INIMĂ!
Mă dusesem să dărâm ultima redută a vieţii, mă dusesem să înfrunt şi ultimele argumente ale sufletului, cele religioase… M-am dus cu o hotărâre furioasă…
Am intrat în chilia unui călugăr subţire şi palid, care privea în podea ca şi cum ar fi urmărit o furnică prin microscop… Mi-a făcut semn cu mâna să mă aşez pe un scaun, apoi s-a aşezat şi dânsul…
Au trecut câteva minute până când să-mi dau seama că tăcerea lui e mai puternică decât furia mea, şi viaţa din trupul acela numai piele şi os, înmiit mai tare decât lumea plină de disperare şi ipocrizie din care veneam… Încet-încet, fără un sunet, inima mi se dezgheţa: frigul din ea se evapora ca şi cum suflarea caldă a cuiva ar fi cuprins-o, ca şi cum un suflet ar fi intrat în mine şi mi-ar fi îmbrăţişat sufletul ca să-l încălzească…
N-am crezut că există aşa ceva, o astfel de dragoste…. Am văzut mereu numai atingerea trupurilor, îmbrăţişarea lor disperată, care nu atinge sufletul, care lasă sufletele şi mai singure şi mai pustii …şi mai reci…
EXISTĂ DRAGOSTE, MAMĂ!!!
EXISTĂ DRAGOSTE, TATĂ!!!
Suntem în noiembrie şi-n mine e primăvară! Înţelegeţi?
Sunt plină de izvoare care curg prin noroiul pe care l-au lăsat toate iernile vieţii mele în urmă… care acum nu mai e ascuns sub falsul alb al zăpezii…. Văd în mine toată murdăria lumii şi am mai multă poftă de viaţă ca oricând! Dar e Soare pe cerul sufletului meu, Lumină şi căldură, şi ştiu că El are puterea de a usca totul şi de a face să crească iarba; şi că vor ieşi flori….
Stăteam în chilia aceea, într-o tăcere tot mai caldă şi mai duioasă… Mă aşteptasem să fiu întâmpinată cu reţinere, să fiu judecată şi combătută, mustrată, luată la rost, să mi se ţină predici… Şi nimic din toate acestea… Doar un preot călugăr care tăcea… Doar metaniile din mâna lui se mişcau încet ca un ceas care măsura, nu timpul, ci mila… De la o boabă la alta, mila aceea plină de înţelegere, tot creştea… până mulţimea ei mi-a apăsat inima atât de tare încât am izbucnit în plâns… M-am aruncat la picioarele lui şi am început, plângând în hohote, să spun totul, TOTUL, TOOOOTTTUULLL….
Nu mai ştiam cine şi unde sunt, nu mai simţeam spaţiul şi timpul…. Doream cu disperare doar ca bunătatea aceea ce mi se descoperise să rămână cu mine: să stau în casa ei şi să mănânc la masa ei şi să privesc prin fereastra ei, să fiu copilul ei, care se joacă în curtea ei, care se bucură de laudele ei… Şi pentru asta trebuia să spun totul, să dau totul afară din mine, să mă eliberez de tot ce fusesem până atunci…. Să dau afară tot ce era de afară, tot întunericul şi scâşnetul dinţilor sufletului meu… Aici în dragostea aceasta ar fi trebuit să mă nasc şi să locuiesc şi să cresc… Aici ar fi trebuit să fiu dintotdeauna şi să nu cunosc altceva… Dar eu m-am născut afară, din oameni izgoniţi din Rai, care s-au învăţat să trăiască afară, în întuneric şi-n mijlocul disperării… Oameni care au colonizat ura şi durerea continuă… Oameni care locuiesc în mlaştină şi s-au învăţat cu căldura ei fetidă… Au uitat mireasma bunătăţii şi dragostei lui Dumnezeu…
M-AM ÎNDRĂGOSTIT, MAMĂ!
Iubesc, tată!
Nu un băiat, nu o haină, nu o muzică, nu un liceu, nu o carieră!
M-am îndrăgostit de Viaţă, de Dumnezeu şi de Om! Toate acestea m-au strâns într-o singură îmbrăţişare de nesfârşită dragoste şi duioşie când m-au cuprins de umeri şi m-au ridicat, nu de pe podeaua de lut a unei chilii, ci din adâncul mormântului în care locuia sufletul meu…
Acum, chiar dacă lumea întreagă ar pieri, cu toate lucrurile şi modele ei, FERICIREA MEA AR RĂMÂNE NEŞTIRBITĂ! Pentru că acum ea nu mai vine din afara mea spre înlăuntrul meu, ca să depindă de capriciile lumii: ci vine din lăuntrul meu şi creşte până se revarsă în jurul meu: şi nu trebuie decât un singur lucru: să rămâi credincioasă Izvorului ei, Iisus Hristos Cel Răstignit. Din El curge, nespus de bogată, această iubire duioasă, mângâietoare care înţelege şi iartă şi îndreaptă, cu nespusă blândeţe, toate rătăcirile sufletului….
Atât mi-a spus călugărul acela la sfârşitul spovedaniei mele: Acesta Care a luat asupra Sa păcatele tale şi ţi-a dat iertarea, Acesta Care ţi-a luat sufletul în braţe ca pe un prunc şi ţi l-a încălzit cu Suflarea Lui dătătoare de viaţă, este IISUS HRISTOS, Dumnezeu Care S-a făcut Om, răstignit pentru vina ta şi înviat pentru viaţa ta…
Ştiu că nu veţi înţelege… Oare poate cineva, fără să fi cunoscut el însuşi, din experienţă personală, cele scrise de mine?
Dar totuşi am îndrăznit să vă povestesc… totuşi, îndrăznesc să nădăjduiesc, că într-o zi, veţi înţelege…
În zori, după priveghere, la sfârşitul Liturghiei, părintele mi-a făcut semn să mă apropii şi să mă împărtăşesc… Nu vă pot spune ce s-a întâmplat atunci… Doar că ceea ce am cunoscut în Sfânta Spovedanie a fost doar un mic prolog…
Ştiu că nu puteţi înţelege… Dar vă rog, vă rog din toată inima să mă credeţi: NICIODATĂ NU MI-A FOST MAI DOR DE VOI! NICIODATĂ NU V-AM IUBIT MAI CURAT ŞI MAI MULT!…
Aseară, când v-am cerut bani pentru imaginara aniversare la care trebuia să merg nu ştiam că am spus ultima minciună… Ştiam că mă duc să distrug şi ultimul argument al vieţii… Şi, iată-mă, ca o întoarsă din morţi, ca o ieşită din iad! Ca o învinsă de Viaţă! Doar pentru că Cineva a readus Dragostea pe pământ, deschizându-şi braţele înaintea noastră şi îmbrăţişându-ne aşa cum suntem cu preţul celor mai cumplite răni…
Acum, dragii mei, am pentru ce să trăiesc… Am ce să dau… Acum nu mă mai sperie nici o durere… căci Hristos le-a transformat pe toate în dureri de naştere ale Iubirii…
Aceasta trebuia să fie o scrisoare de adio… Şi este! Spun ADIO întunericului, fricii şi morţii, deznădejdii şi singurătăţii… Adio! În Numele Lui…
( după o întâmplare reală)
Te felicit daca ai citit pana aici!
De la jegul de mine citire, te asigur ca poate fi o poveste reala.
Poza e de pe FaceBook random, iar textul chiar daca l-am primit dupa cum v-am zis la inceput, e preluat original de pe acest blog.
S-aveti o duminica faina!
Ce zice Pr. Teofil Paraianu, despre sufletul tau
Iar mai apoi o gluma despre Apple 🙂
Alergotura creste!
Multumesc tuturor celor implicati!
Ffara ei n-am fi facut mare lucru.
Duminica trecuta am aparut pe postul national Digi24, in cadrul emisiunii “Tinerete fara batranete”.
Aveti un clip de 5 minute din emisiune mai jos, sau la acest link.
Nu v-am spus, ca de ceva vreme pe alergotura.ro aveti toata povestea ei, din mai 2011 de cand exista, pana in prezent.
Sunt zeci de articole, cu tot ce am facut, 400+ de ture, 160 de membri, etc.
Daca vreti sa tineti aproape de ea, pentru a va motiva, a va gasi
parteneri de miscare, sau doar ca suport, puteti sa o faceti pe mail, abonandu-va la site, din dreapta sus, de la acest link.
Sau dandu-i un like pe FaceBook.com/Alergotura.
LE: Mosion Gheorghe e numele complet, multumesc Augustin.
Prostutza mintea omului.
Daca vrei sa faci ceva, iti da motive s-o faci!
Daca nu vrei sa faci ceva, iti da motive sa n-o faci.
La fel e si cu Dumnezeu.
Daca-L cauti zicand, cred, ti se va arata, vei percepe.
De cauti motive sa nu-L vezi, nu-L vei vedea.
M-am intersectat cu nenea la multe concursuri!
Chapeau bas!
Citeste-i povestea mai jos.
Cel mai in varsta participant la Maratonul Timisoarei, aradeanul Ion Gheorghe , in varsta de 79 de ani a primit un premiu special de la organizatori. Batranul a anuntat ca va mai participa la doua maratoane in perioada urmatoare.
Ion Gheorghe s-a apucat de alergat la 52 de ani. Ca sa slabeasca. Acum are 79 si participe in continuare la concursuri. Si nu la orice proba, ci la probe de maraton. Duminica, in cadrul Maratonului Timisoarei, aradeanul a alergat in proba de semimaraton-21 de km si desi a ajuns la finish abia cand ceilalti participanti incheiau festivitatea de premiere, nu s-a lasat. Mos Ion, asa cum este alintat batranul de ceilalti concurenti a parcurs traseul in 2 ore,6 minute si 47 de secunde.
Veniti sa oficieze festivitatea de premiere, primarul Nicolae Robu si viceprimarii Sorin Grindeanu si Dan Diaconu au ramas special sa il astepte pe Ion Gheorghe pentru a-l felicita. Concurentul le-a explicat apoi, la microfon care este secretul sau:”Mananc ce imi place, beau ce imi place!”, a spus batranul, care a explicat cum a ajus sa alerge in probe de maraton: ”M-am apucat la 52 de ani de alergat ca sa slabesc. Pana atunci nu am avut treaba cu concursuri sau cu alergarile. Dar alergatul m-a ajutat mult. Am dat jos vreo 7-8 kilograme si dupa doi ani de alergari un plaman pe care il aveam bolnav s-a vindecat. La fel ca si psihicul meu, pentru ca nu am stat prea bine cu moralul dupa ce am vazut bolnavii de la spitalul de TBC”, a marturisit Ion Gheorghe.
Aradeanul a primit pe langa diploma de participare si un premiu special in bani. ”Ne vedem la anul!” a anuntat la final batranul care mai are programate doua concursuri in perioada urmatoare.
Multumesc pt. articol Opinia Timisoarei si poza 2, CS Tibiscus.
Ca veterinar, am fost chemat sa consult un caine in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol. L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura.
Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta. In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece.
In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste. Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire:
– Eu stiu de ce. Speriati, ne-am intors cu totii spre el.
Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare. El a spus:
– Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?
Copilul de sase ani a continuat:
– Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…